LUCANSA MILITANTULUI PENTRU PACE

LUCANSA-14Nu voi scrie nicicând despre o luptă,1
Războiul mi se pare-o aberaţie,2
Nu prea înţeleg de aceea odele,3
Nici cultul dezmăţat al eroilor.4

 

Războiul e o sumă-a erorilor,5
Un joc stupid aşa cum sunt módele,6
De-aceea nu spun nicio oraţie,7
O filă din calendar cade ruptă.8

 

Avem, flăcăi, de apărat o ţară…9
Dar există ţări care nu-au armate,10
Ce nu poartă, de milenii, războaie11
Şi care prosperă tocmai de asta.12

 

Nu văd de ce-ar cădea pe noi năpasta,13
De ce să fim, mereu, când lup, când oaie,14
De ce să mai luptăm pentru dreptate, 15
Când patria-i solară16, milenară.17

Lucian Strochi

LUCANSA MILITANTULUI PENTRU PACE (14) 200

 

Nu voi scrie nicicând despre o luptă,1  – există o întreagă literatură dedicată eroicului, începând cu Homer şi cu epopeile. Refuzul de a scrie despre  o luptă reflectă mesajul de pace pe care încearcă să-l transmită această lucansă.

Războiul mi se pare-o aberaţie,2   – războiul este cea mai mare aberaţie a omenirii, neavând nicio justificare. În război mor şi sunt mutilaţi oameni, militari şi civili. Victoriile şi înfrângerile sunt relative, putând fi anulate oricând.

Nu prea înţeleg de aceea odele,3  – războiul e celebrat în arte, îndeosebi în literatură, sculptură şi muzică. Odele, imnurile, oraţiile, sunt poezii închinate eroismului, indirect războiului.

Nici cultul dezmăţat al eroilor.4  – cultul eroilor este unul periculos, în primul rând pentru că e cultivată agresivitatea, ura, acceptarea morţii ca preţ al unei iluzorii victorii.

Războiul e o sumă-a erorilor,5  – într-adevăr, nu  există stare, acţiune umană mai plină de erori, de la bombardarea unor biserici şi monumente istorice până la moartea unor inocenţi, copii, bătrâni, civili.

Un joc stupid aşa cum sunt módele,6  – asemenea modei, care pare a fi o necesitate, şi războiul nu a altceva decât un moft, o soluţie facilă de rezolvare a unor probleme.

De-aceea nu spun nicio oraţie,7  – poetul refuză o asemenea poezie epică, având ca tematică războiul.

O filă din calendar cade ruptă.8  – războiul ne trimite înapoi cu zeci de ani, uneori cu secole, distrugându-se infrastructuri şi monumente uneori imposibil de reconstruit şi reconstituit. Metaforic, suntem trimişi în epoca de piatră, acolo unde conflictele se rezolvau doar prin forţă, nu prin diplomaţie.

Avem, flăcăi, de apărat o ţară…9  – majoritatea războaielor se declară drepte, de apărare

Dar există ţări care nu au armate,10  – într-adevăr există asemenea ţări. Curios sau nu tocmai din această cauză, nu au avut duşmani externi

Ce nu poartă, de milenii, războaie11sunt războaie care durează sute sau mii de ani, conflictul dintre două state părând ireconciliabil

Şi care prosperă tocmai de asta.12 războaiele sunt extrem de costisitoare, nemaivorbind de pierderile de vieţi omeneşti care sunt incalculabile

Nu văd de ce-ar cădea pe noi năpasta,13se susţine ideea neutralităţii, a evitării conflictelor armate, a evitării coaliţiilor

De ce să fim, mereu, când lup, când oaie,14  războiul poate fi evitat şi dacă statul, poporul nu devine intransigent, intolerant

De ce să mai luptăm pentru dreptate, 15 sintagma luptăm pentru pace este stupidă

Când patria-i solară16, milenară.17ultimul vers este unul optimist: patria   este milenară, ea nedepinzând de timpuri, conjuncturi. Patria este  o realitate luminoasă e locul naşterii şi al vieţuirii.

Lucansa este una dublă, având următoarele rime:

 luptă – ruptă  

  aberaţie  – oraţie  

 

  odele – módele   

  eroilor – erorilor  

  ţarî – milenară 

  armate – dreptate 

  războaie – oaie  

  asta – năpasta