CORNEL PAIU: Dar să depăşim această problematică… şi să revenim către universul creaţiei… V-aş întreba, dacă este sau nu, pentru o operă, importantă, caracteristica atemporalităţii?

LUCIAN STROCHI: Cineva m-a întrebat care ar fi diferenţa între un scriitor profesionist şi unul amator. Am răspuns că atemporalitatea şi aspaţialitatea. Cu alte cuvinte ceea ce scrii trebuie să fie valabil şi pentru evul mediu, şi pentru epoca industrială şi pentru cea socialistă şi pentru viitorime. De pildă o poveste de dragoste. Sau o crimă. Sau o călătorie. O scriere valoroasă este acut contemporană, dar şi atemporală, adică devine contemporană pentru orice epocă. Eminescu, este contemporanul nostru. Cervantes este contemporanul nostru. Shakespeare e contemporanul nostru. E vorba de acea superbie a omului, de fiorul metafizic, de simboluri, de valorile morale, estetice şi transcendentale.