CORNEL PAIU: Ar fi, într-un fel un veritabil act de eroism… Legat de aceasta,    v-aş întreba, dacă în creaţia dvs. aţi abordat şi tratat tema eroismului? O temă generoasă, emoţionantă, dramatică… Prezentă în literatura noastră, dar şi în alte literaturi… Inspirată de trecutul istoric… deşi, prin eroism nu înţeleg numai asta, desigur… Sunt sigur că sunteţi de acord cu mine că eroismul poate îmbrăca multe feţe… Şi, bineînţeles că mă refer la eroismele cotidiene, zilnice ale existenţei… Vă rog să dezvoltaţi şi această definire a eroismului.

LUCIAN STROCHI: Eroismul este o constantă a literaturii, poate chiar o subtemă. Sigur – mai mult decât un motiv literar. Din păcate noi am pus semnul egalităţii între eroism şi luptă. Dar eroismul îmbracă mult mai multe forme. Nu mă gândesc neapărat la mama eroină, cea care naşte – să zicem – zece copii. Dar mi se pare mai eroică mama care îşi creşte un singur copil, dar reuşeşte să-l facă om. Cotidianul este plin de fapte eroice, unele cu un impact emoţional extraordinar. Cred că într-adevăr eroismul presupune altruism, dăruire de sine, până la pierderea instinctului de apărare. Am tratat de câteva ori în proza mea eroismul, dar nu neapărat pe cel istoric. Singura luptă dreaptă pe care o accept este cea cu tine însuţi. Dacă eşti învingător, eşti un erou. Dacă nu, devii cel mult un personaj.