A treia formă de poezie fixă pe care o propun cititorilor, după ancadă şi lucansă,  este lema.
Lema este un cuvânt de origine greacă (lemma –singular, lemmata –plural) care semnifica la origini un lucru primit, luat sau obţinut. Termenul e des folosit des în matematică şi logică.
Dintre toate sensurile posibile, l-am ales pe acesta: lema este o teoremă care nu mai trebuie demonstrată, adevărul fiind  evident.
Pe plan poetic, lema este un adevăr poetic, o metaforă nominală, o poezie cu versuri care nu admit contraziceri, ambiguităţi.
Formele sunt extrem de diverse, măsura metrică variabilă, ca şi rima care poate fi împerecheată, încrucişată, mai rar îmbrăţişată.
Farmecul lemei îl dau tocmai afirmaţiile tranşante, care se completează; surpriza finală nu este exclusă.
Cele şapte leme pe care le propun sunt total diferite între ele.
Ceea ce le uneşte este tonul sentenţios, adevărurile de necontestat, chiar dacă ele sunt aşa cum am afirmat deja, poetice.

Lucian Strochi