CUVÂNTUL¹ (LA BORGES)² (LEMĂ)³  (1) 8
Negru schelet de litere⁴ (un rest)⁵,
Înveşmântat în strai străveziu,⁶
Un soi de vierme celest⁷
Sau altceva, mai viu.⁸

 

Aproape un braţ⁹, aproape
O mână plină de degete;¹⁰
Un fel de umbră printre ape¹¹
Şi-un somn ce o să te degere;¹²

 

Un soi de zar perfect¹³, o bilă,¹⁴
Indiferent echilibru,¹⁵
O tâmplă de pupilă,¹⁶
O pată fumegând pe-un tigru;¹⁷

 

Un număr în modul¹⁸, o dată certă,¹⁹
Pumnalul gol²⁰ sau numai teacă,²¹
Un os divin²², carne inertă²³,
O sete care se îneacă²⁴;

 

Rană de timp²⁵, sughiţ de spaţiu,²⁶
Sacru amor²⁷, amor pervers²⁸,
Un fel de gură fără saţiu²⁹,
Alunecând în pas de vers³⁰;

 

Un acrobat dansând pe sârmă³¹,
Candoarea unui glonţ ivit pe ţeavă³²,
Un val verzui, castrat de-o cârmă³³

Şi-o carte de nisip³⁴, agonizând³⁵, concavă.³⁶

Lucian Strochi

 

CUVÂNTUL¹ – dacă iubirea este supratema Ancadierului, atunci cuvântul este supratema întregii mele creaţii poetice. Lema este legată de cuvânt, toate cele 7 leme analizând, definind, sugerând, ambiguizând, despletind, cuvântul. Prima lemă încearcă definirea cuvântului prin metafore nominale. Încercase acest lucru George Topârceanu în poezia Cioara, o poezie de nu mai puţin de 23 de catrene, din care 22 încearcă să definească cioara. Tonul este ironic, poetul se bazează pe comparaţii, câteva zeci!, poezia fiind interesantă ca propunere, cunoscând şi câteva parodii, mai mult sau mai puţin reuşite. În cazul meu, lema se bazează pe metafore, toate în legătură cu cuvântul. Tonul este neutral, cu o uşoară umbră de melancolie.

(LA BORGES)² – Jorge Luis Borges este un maestru al cuvântului, poate cel mai precis şi inventiv scriitor sud-american. Lui îi aparţine şi o carte cu un titlu inspirat Cartea de nisip. Lema Cuvântul (La Borges) se vrea şi un omagiu adus acestui scriitor uriaş.

(LEMĂ)³ 8 –am comentat deja ce este lema. În acest text, rezultă clar ce s-a dorit a fi această specie nouă.

Negru schelet de litere⁴  – cuvântul este într-adevăr un schelet negru de litere, acestea desenându-l, precum solzii diferit coloraţi şi poziţionaţi ai unui şarpe. Scheletul e negru, pentru că, foarte rar, în textul scris, literele au alte culori.

(un rest)⁵, – formulare ambiguă. Într-adevăr cuvântul e un schelet negru de litere, dar e mai mult decât atât, acest aspect nefiind decât un „rest”.

Înveşmântat în strai străveziu,⁶ –cuvântul se poate transmite şi oral, fiind în acest caz imaterial, străveziu, practic invizibil.

Un soi de vierme celest⁷ –cuvântul este flexionar, se mişcă, îşi schimbă poziţia. Oximoronul vierme celest poate fi şi o aluzie la acele găuri de vierme de care se ocupă de la un timp astronomia.

Sau altceva, mai viu.⁸ –cuvântul e o realitate vie, el suferind lărgiri şi restrângeri de sens, întinerind, îmbătrânind, comportându-se precum o moneră, adică îndeplinind toate funcţiunile unui organism viu.

Aproape un braţ⁹, – metaforă sugerând puterea, dar şi hărnicia unui braţ.

aproape

O mână plină de degete;¹⁰– e vorba evident de mai multe degete, de mai multe funcţii pe care le poate avea cuvântul. Asemenea mâinii, cuvântul poate mângâia, lovi sau vindeca, poate vorbi (limbajul verbal vs. limbaj gestual).

Un fel de umbră printre ape¹¹ – se sugerează aici capacitatea cuvântului de a se ascunde printre aparenţe

Şi-un somn ce o să te degere;¹²– cuvântul poate fi un somn, un vis, o hibernare, o moarte albă

Un soi de zar perfect¹³, -zarul perfect ar avea fie o infinitate de feţe, devenind practic o bilă, fie şase feţe dar cu o aceeaşi valoare (de pildă un singur punct negru pe fiecare faţă)

o bilă,¹⁴ – cuvântul se poate rostogoli, se poate da de-a dura, poate însemna noroc sau nenoroc.

Indiferent echilibru,¹⁵ –cuvântul este neutral din punct de vedere emoţional. Noi suntem cel care, mai ales prin limbajul paraverbal îl facem sugestiv, cu capacitatea de a ne emoţiona.

O tâmplă de pupilă,¹⁶ – ambiguitate. O tâmplă de pupilă poate fi tâmpla unei fiinţe dragi, a unei fete pe care o ai în grijă, dar şi o catapeteasmă pentru o biserică închinată Sfintei Fecioare.

O pată fumegând pe-un tigru;¹⁷ –metaforă dragă lui Borges

Un număr în modul¹⁸, – asemeni numărului care în modul este şi pozitiv şi negativ, cuvântul are această capacitate unică, aceea de a vi atât el, cât şi antonimul său.

o dată certă,^{1 9}– prin cuvânt putem avea repere spaţiale şi temporale extrem de precise, mult mai rapide decât cele numerice

Pumnalul gol²⁰ – în injurie, pamflet, invectivă cuvântul este mai ascuţit şi mai penetrant decât un pumnal. Aluzie poate şi la pumnalul înfipt în spate – adică a fi vorbit pe la spate.

sau numai teacă,²¹– cuvântul poate proteja, anula un atac tăios

Un os divin²², – cuvântul este scheletul gândirii, asigurându-i acesteia stabilitate

carne inertă²³, – cuvântul îmbracă acest schelet, prin figurile de stil, prin denotative

O sete care se îneacă²⁴; – expresie frumoasă, arătând unele din valorile inexplicabile, secrete ale cuvântului

Rană de timp²⁵, – cuvântul răneşte timpul, îl arată viu, vulnerabil, nu doar aprioric, rece, imperturbabil. Cuvântul umanizează, personifică timpul

sughiţ de spaţiu,²⁶ –cuvântul creează dificultăţi spaţiului cunoscut, creând universuri noi

Sacru amor²⁷, – cuvântul poate fi mesagerul rugii şi al iubirii faţă de divinitate

amor pervers²⁸, – există şi cuvinte licenţioase, înjurături, cuvinte „corosive”

Un fel de gură fără saţiu²⁹, – cuvântul vorbeşte, se povesteşte, se adresează tuturor, poate fi inepuizabil ca energie şi semnificaţii

Alunecând în pas de vers³⁰; cuvântul are o armonie a sa, internă, adesea greu de sesizat, cuprinzând o succesiune de silabe, formând ritmuri vizibile mai ales în poezie

Un acrobat dansând pe sârmă³¹, cuvântului îi place riscul, interpretările, denotativele, încercând un dans între sensuri, părăsind adesea sensul propriu pentru cel figurat şi revenind la sensul propriu

Candoarea unui glonţ ivit pe ţeavă³², – uneori cuvântul poate ucide, dar nu el e vinovat de acest lucru

Un val verzui, castrat de-o cârmă³³ cuvântul are întotdeauna o direcţie, asemenea unui vas pe mare, dar cel care îi d această direcţie este vorbitorul, respectiv poetul

Şi-o carte de nisip³⁴,  – aluzie la carte lui Borges, dar şi la carte ca metaforă a timpului. Cuvintele par a muri într-o carte, cartea este pentru ele o capcană, dar ele sunt ca nisipul: fragile, insignifiante, dar teribile, invincibile, eterne.

agonizând³⁵, – orice discurs este o posibilă carte, după cum orice carte este un posibil discurs.

concavă.³⁶   – orice carte orice cuvânt deformează realitatea, tocmai pentru a o face mai uşor recognoscibilă.

Textul este scris în catrene şi rimele din această lemă sunt încrucişate:

rest /străveziu /celest/ viu //aproape/degete/ ape/degere//  o bilă /echilibru /pupilă  /tigru// certă /teacă /inertă  /îneacă //spaţiu /pervers /saţiu /vers //sârmă/ţeavă /cârmă/ concavă //