Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI– 10 iunie 2016 (39)

dialog-18-august-dimineataCORNEL PAIU: Apropo de elemente… Ce-ar fi să le recapitulăm… Să-i amintim şi pe marii filosofi ai acestora…

LUCIAN STROCHI: Întrebarea ta se despică precum o limbă de şarpe. Nu ştiu la care anume elemente te referi: dacă trebuie să le legăm de numele unor filosofi, atunci întrebarea pare clară: există patru elemente primordiale şi anume focul, apa, aerul, pământul. Şcoala milesiană, prin Thales din Milet considera că elementul primordial din natură este apa; Anaximene propune cav element princeps aerul; Anaximandru introduce un al cincilea element apeironul (nemărginitul, indeterminabilul), iar Empedocle din Acragas (Agrigento) admite ca elemente primordiale focul, pământul, aerul şi apa, duse în mişcare prin forţa iubirii (atracţie) şi al urii (respingere). Evul mediu introduce trei elemente alchimice (sulful, mercurul şi sarea), obţinute prin combinaţiile dintre foc şi aer (sulful)  aer şi apă (mercurul) şi apă şi pământ (sal (sarea), iar apeironul devine eterul. Evident toate aceste elemente se traduc simbolic, sulful reprezintă energia, Soarele în sine, Osiris) fiind în unele religii Spiritul. Mercurul este asociat şarpelui Ouroboros, Diavolul, Yng-Yang sau Androginul Divin. Sarea apare ca o cristalizare a primelor două elemente, sulful şi mercurul. Cu ajutorul lui Sal cristalizăm cele învăţate. Sal înseamnă şi înţelepciune, iar Sal sapientiae îl defineşte pe Iisus. De fapt obsesia pentru elemente provine de la ambiţia filosofilor dintotdeauna de a găsi elementul promordial, principiul unic.