ULTIMUL ADEVAR DESPRE PASARI (LEMA)

lema-3Păsările1 bat cu aripile aerul speriate
De nemărginirea lui fermecate,2
Parcă ar vrea să-l sfarme,3
Fără dureri, fără larme.4
Să-l poate duce aduce în cioc,
Ca un ciob de noroc,5
Ca pe-o picătură de apă,6
De la Dumnezeu lăsată,7
Puilor blânzi,
Veşnic flămânzi.8

Lucian Strochi

 

ULTIMUL  ADEVĂR  DESPRE  PĂSĂRI (LEMĂ) 106

Păsările1 datorită zborului păsările au fost cel mai mult studiate şi cântate dintre toate vertebratele. Semnificativ, în heraldică vulturul (pajura) învinge leul.

bat cu aripile aerul speriate

De nemărginirea lui fermecate,2aerul, cerul pare nemărginit. De aici şi spaima păsărilor, de aici beţia zborului, resimţită de toţi cei care au gustat înălţimile

Parcă ar vrea să-l sfarme,3 –metaforă interesantă: nemărginit ca întreg, cerul poate fi spart în bucăţi, bătaia aripilor însemnând tocmai spargerea lui.

Fără dureri, fără larme.4zborul, plutirea sunt aproape ritualice, hieratice, maiestuoase. Prin urmare nimic încrâncenat în zbor, mai mult zborul este însoţit de o tăcere respectuoasă, ca cea din catedrale.

Să-l poate duce aduce în cioc,

Ca un ciob de noroc,5cerul devenit un ciob poate fi considerat o amintire, un noroc pe care îl poartă pasărea

Ca pe-o picătură de apă,6 –cerul are străvezimea apei, este un lichid vital, iar prin aer un element primordial

De la Dumnezeu lăsată,7 –aluzie la Biblie, la capitolul Facerea, unde Cerul apare ca fiind creaţia lui Dumnezeu

Puilor blânzi,                              

Veşnic flămânzi.8 –hrănirea puilor pare a fi principala ocupaţie a păsărilor. Aici e vorba însă şi de o hrană spirituală.

Lema este un elogiu adus păsării, zborului, dragostei.

Rima este împerecheată, măsura versurilor variabilă:   speriate – fermecate, sfarme – larme, cioc –  noroc, apă – lăsată, blânzi – flămânzi.