CORNEL PAIU: Vorbeam de riscuri… Să vă-ntreb atunci, în acest context, care credeţi că sunt riscurile poeziei religioase? Întreb, deplin interesat de temă, ţinând seama că eu însumi încerc să mă exprim prin intermediul liricii religioase sau inspirate de religios. 

LUCIAN STROCHI: Religiosul are un limbaj specific, lustruit de timp, osificat, nealterat, adesea încifrat. El este poetic în sine. Este mnemotehnic, metaforic şi metaforizant. O poezie religioasă trebuie să părăsească acest limbaj, în favoarea altuia, la fel de metafizic. Religiosul este o sursă de poezie, de artă în general. Dar noua poezie religioasă trebuie să găsească surse şi resurse expresive, independente. Poezia lui Eminescu, Arghezi,  Goga, Radu Gyr, Nechifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru este uneori religioasă, dar nu e cu nimic tributară celei de sorginte biblică. Se scrie destul de mult astăzi poezie religioasă: numai în judeţul Neamţ sunt trei poeţi care practică o asemenea poezie, de o incontestabilă nobleţe, valoare şi cu un fior metafizic de cea mai bună calitate: Gheorghe Simon, Dorin Ploscaru, Cornel Paiu, cei trei formând un triunghi sacru, Târgu-Neamţ – Piatra-Neamţ –Roman.