CV (22-2)
am ieşit odată pe poartă în stradă şi un bou înnebunit
de durere de ură a vrut să mă împungă cu cornul
nu era o coridă
în prelungita sa agonie boul vedea în mine
pe urmaşul ucigaşilor său şi a vrut să se răzbune
atunci între mine şi el s-a strecurat fulgerător
fulger roşu de carne şi sânge
doica mea vaca
a mugit scurt
şi boul a plecat cu ruşine scuturându-şi
capul îndărătnic
grumazul puternic
coanele ca două pumnale lustruite de lupte
a mugit şi el scurt dar puternic
şi şi-a urmat apoi drumul spre moarte
spre sânge spre uitare spre mit
alef alef cu tine începe litera alfabetul
cu tine însăşi viaţa începe
cu coarnele tale care s-au întors
pentru a scrijeli nemurirea nu moartea
alef alef cu tine începe litera alfabetul
cu tine orice minune începe
şi astăzi cred că vacile sunt singurele statui
pe care le suportă câmpia
sau poate sunt nori risipiţi adunaţi
nori fără de ploi odihnă
doar pentru ochiului înlăcrimat al ţăranului
m-am întors între cărţi
am citit biblioteci câteodată
pe jumătate adormit
când şi privirea ţese plase subţiri de păianjen
credeam că literele sunt furnici iar ochiul meu obosit
prelungit botul unui furnicar
limba unei şopârle
înghiţeam de-a valma litere cuvinte
cărţi autori personaje literaturi
unele cărţi nu aveau pagini de început şi sfârşit
erau roase de cititori cele din bibliotecile publice
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.