CORNEL PAIU: Care credeţi că sunt zgomotele de fond care însoţesc şi, poate, bruiază interviul nostru?

LUCIAN STROCHI: Nu ştiu la ce te referi. Pot fi zgomote, pot fi sunete, pot fi cuvintele care îşi scutură vocalele şi consoanele, pot fi paşii grăbiţi ai unei doamne frumoase, pot fi amprentele sonore ale toamnei, sau degetele nervoase ale ploii bătând pe acoperişul ud al unei clădiri. Poate fi strigătul de luptă sau de moarte a  luptătorului. Sau scâncetul unui copil. Dialogul nostru e sensibil la toate sunetele. Şi la toate imaginile.