BALADA TRANDAFIRULUI

balada-2Cumplite veşti ne vin din ţara sfântă2: sarazinii3
Au clătinat, râzând dement, hotarele luminii.4
Va fi din nou un vălmăşag de cai, de steaguri, steme,
De cântece-ntru Domnul, rugi, sudălmi, negre    blesteme.5
Prinţesă, prin faţă-ţi, în acolade de balade,6
Trec lei de-argint,7 vulturi de bronz,8 metalice cascade.9
Pentr-un surâs, îţi dau în dar cereşti ierusalime;10
Pentr-un sărut, sfinte comori,11 sipete din vechime.12

 

Treizeci au fost13 – eroi îngenunchiaţi în nemurire,14
Neplânşi şi nenuntiţi,15 loviţi de dincolo de fire,16
În raze răstigniţi,17 în spadă, în cuvânt, în cruce,18
Cu nume de legende,19 clar rostite la răscruce.20
I-ai sărutat pe toţi în vis – sunt pleoape-acum de îngeri21
Din albă rană,22 petale din care pură sângeri.23
Blestem de mame, rugi, injurii, strigăte – sunt spini24
Dar tu le-ai refuzat iubirea şi dacă te închini25

 

Să te ascunzi în alte lumi şi încolţeşte-n scuturi26
Rămasă roză,27 floare-n văi28 şi care-acum te scuturi.28
Chemi ceruri, depărtări albastre şi împleteşti arsuri,29
Brodate-n calpă monogramă,30 pe inimi de armuri.31
Îngheţat ţi-e sufletul şi de iască,32 crud să-ţi trăiască
Trupul,33 minte săgetat-ai şi mână-mpărătească:34
Perle, rouă, lacrimi, gând şi somn (semnele-s de sânge),35
Vina ta vândută, prinţesă, printre ele plânge.36

 

ÎNCHINARE

Simt şi acum pe buze, străină, palida-ţi arsură,37
Mă – nfioară ochiul, rază, mult absoluta gură.38
La castel pe poartă, însemnată roz-albă floare:39
Cade parfumată, de pe ghimpi, de sărut, ninsoare.40

 Lucian Strochi

BALADA TRANDAFIRULUI1 2

trandafirului1 –trandafirul este floarea cea mai frecvent evocată, descrisă, cântată în istoria omenirii. De aici şi simbolistica ei excepţională, incomparabilă cu a oricărui alt obiect. Trandafirul apare în mituri, în legende, în basme, în cutume, în povestirile cu subiect religios, în medicină, în steme heraldice, în toaste culturile importante ale lumii, în politică sau publicitate. La trandafir impresionează gama cromatică, culoarea plecâns de la alb şi ajungând până aproape de negru, nuanţele şi combinaţiile de culori impresionând. Mirosul este unic, delicat, fiind considerat unul dintre cele şase mirosuri fundamentale.  Este singura floare în care „temporalitatea”, devenirea ei interesează: bobocul, floarea matură, floarea ofilită purtând multiple simboluri. Trandafirul este şi o floare agresivă, prin spinii pe care îi poartă.

Numele de rosa – celălalt nume al trandafirului – vine din celticul Rhodd sau Rhudd, care înseamnă roşu, iar  numele de trandafir vine din neogreacă trandaphilos care înseamnă treizeci de foi (petale). (În realitate numărul petalelor variază între 25 şi 45). Trandafirul îşi are originea în estul Mării Mediterane, în Asia Mică, dar el devine simbolul Europei, aşa cum nufărul ajunge simbolul Asiei.

În literatură trandafirul (rosa) apare la poeta greacă Sappho, la Homer, la Dante care face din trandafir un centru al lumii în Paradisul din Divina Comedie, în Evul Mediu (Roman de la rose), compus din două părţi şi având doi autori (1235- Guillaume de Loris- 4000 de veruri, 1280 – Jean de Meung- 18000 de versuri).   I s-au dedicat piese de teatru (Trandafirii roşii – Zaharia Bârsan), romane (Numele trandafirului– de Umberto Eco), opere (Cavalerul rozelor– Richard Strauss), povestiri (Micea Eliade- 19 trandafiri), aforisme, fiind identificat de Eminescu cu poezia (Poezia este trandafirul care creşte în potirul de aur –sufletul frumos). Alexandru Macedonski îi dedică un ciclu întreg de rondeluri (Rondelul rozelor ce mor, Rondelul beat de roşe, Rondelul rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze, Rondelul cascadelor de roze).

Am scris de mai multe ori despre trandafir, fie versuri oarecum răzleţe: „iluzia de zahăr a trandafirului/desfoliat prea devreme”, dar şi poezii precum Rondelul trandafirului („E floarea Europei, trandafirul/Cum nufărul e a Asiei floare / Petale sunt treizeci/ – spune  zefirul/  Ce-a sărutat bobocu-n sărbătoare./ Natura toată-a cunoscut delirul, /Acestei frumuseți ce totuși doare. E floarea Europei, trandafirul /Cum nufărul e a Asiei floare./Ca muzică a întrecul clavirul/Și tonuri dulci nu pot să nu-nfioare./Și roza a învins și în turnirul Ce-avea ca preț, domnița zâmbitoate. E florea Europei, trandafirul.” sau Cele treizeci de petale ale trandafirului, fiecare „petală” fiind o metaforă, o definiție poetică a trandafirului, în total 3×30 de versuri. Ca şi stiletul din prima baladă, trandafirul din această baladă este un obiect magic, comparabil cu pocalul (cupa) Graalului de exemplu. Stiletul şi trandafirul intră împreună cu crucea într-o triadă mistică.

Cumplite veşti ne vin din ţara sfântă2: -Ţara sfântă este un concept ambiguu depinzând mult de cine îi foloseşte. Terra Sancta în latină, Eretz ha Qades în ebraică, Arˊ a Qaddisha în aramaică sau al-Ard ul-Muqaddasahm în arabă este teritoriul în acare au avut loc întâmplările biblice descrise de Tanakh sau Vechiul Testament sau Coran. Într-o altă accepţie prin ţara sfântă de înţelege pământul făgăduinţei. Într-o a treia variantă Tara sfântă se referă la locurile şi evenimentele legate de poporul lui Israel. Într-o altă interpretare, Ţara sfântă este ţara în care se întâlnesc cele trei religii monoteiste abrahamice: iudaism, creştinism şi islam. Prin ţara Sfântă cruciaţii întelegeau locul unde se afla mormântul lui Hristos. Pentru creştini, oraşele sfinte erau:Ierusalimul, Betleeemul şi Nazaretul, toate legate de naşterea activitatea şi moartea lui Iisus Hristos. Astăzi Tara Sfântă este împărţită în trei formaţii statale: Israel, Iordania şi Autoritatea Palesteniană. Pentru evrei oraşele sfinte sunt: Ierusalim, Hebron, Tzfat şi Tiberias.

sarazinii3prin sarazini se înţeleg atât musulmanii din vestul Europei , cât şipopulaţiile musulmane din Orientul Apropiat, Africa de Nord şi Spania; pentru bizantini sarazinii erau arabii în general.

Au clătinat, râzând dement, hotarele luminii.4 – fiecare religie se crede o religie a luminii, fie că e vorba de cea egipteană, indiană musulmană sau creştină.

Va fi din nou un vălmăşag de cai, de steaguri, steme,

De cântece-ntru Domnul, rugi, sudălmi, negre blesteme.5aluzie la luptele dintre Saladin şi cruciaţi, la bătălia de la Hattin din 1187, care a avut ca rezultat distrugerea statelor creştine din orientul Mijlociu şi continuitatea stăpânirii islamice asupra întregii regiuni timp de aproape 800 de ani.

Prinţesă, prin faţă-ţi, în acolade de balade,6 –domniţa, prinţesa este obiect – subiectul fiecărei întrecetri, fie că e vorba de turnir sau de plecarea în cruciadă. Cruciaţii, prelaţi –soldaţi treceau prin cruciadă printr-un proces de iniţiere, probându-şi şi virilitatea, bărbăţia.

Trec lei de-argint,7  – leul este un simbol heraldic de prim  ordin. Cruciaţi erau şi nobilii care purtau un asemenea blazon.

vulturi de bronz,8 –vulturul e celălalt simbol puternic. De fapt, în heraldică, leul se luptă cu vulturul pentru supremaţie. De cele mai multe ori câştigă vulturul.

metalice cascade.9de multe ori cruciaţii purtau armuri. Trecerea armurilor prin faţa privirilor prinţesei provoacă acest efect de cascadă orizontală.

Pentr-un surâs, îţi dau în dar cereşti ierusalime;10 Ierusalimul ceresc sau Noul Ierusalim apare în versetele 3:12 şi 21:2 din Apocalipsa lui Ioan. Ierusalimul ceresc este interpretat drept o (re)construcţie reală sau figurativă a cetăţii sfinte, cetate a sfinţilor bisericii creştine. Cetatea sfântă apare „ în patru colţurişi cu lungimea tot atâta cât şi lătimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii liungimea şi lărgimea şi înaălţimea sunt deopotrivă. Proporţiile sunt interpretate fie prin prisma unui cub fie prin a unei piramide. O stadie (stadiu) antic are 185 de metri, lumgimea, lărgimea şi înălţimea cubului au toate 2220 km. Suprafaţa cubului ar fi de aproximativ 4,9 milioane km2. Volumul cubului ar fi de circa 10,94 miliarde km3. Evident, valoarea surâsului apare ca fiind imensă. În realitate, prin Ierusalimul ceresc se înţelege şi oglindirea Ierusalimului terestru în cer. E vorba de fapt de o virtualitate, aşa cum ester şi surâsul.

Pentr-un sărut, sfinte comori,11 –sărutul e mult mai concret, prin urmasre şi comorile, deşi sfinte, trebuie să fie palpabile.

sipete din vechime.12 – orice comoară este de obicei ascunsă: în peşteră, în ladă, în sipet.

Treizeci au fost13numărul cruciaţilor este egal cu numărul petalelor trandafirului. Putem să ne imaginăm şi că prinţesa are treiezci de oşteni, străjeri la castelul ei, care pot pleca într-o cruciadă

– eroi îngenunchiaţi în nemurire,14 – pioşenia  şi credinţa soldaţilor le asigură nemurirea, deşi înţelegem că este vorba de eroi care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă.

Neplânşi şi nenuntiţi,15  -cruciaţii, soldaţii mor pe câmpuri străine, neplânşi de cei apropiaţi, anonime, la vîrsta căsătoriei, deci la tinereţe.

loviţi de dincolo de fire,16credinţa, nu le asigură biruinţa trupului . Ei devin nemuritori, prin moartea lor eroică.

În raze răstigniţi,17 –într-o luptă epopeică, până şi soarele poate fi ucigaş

în spadă, în cuvânt, în cruce,18sunt sugerate prin enumerare, diverse ipostaze ale morţii

Cu nume de legende,19 –înainte de a fi nemuritori, ei devin legendari, cu nume celebre.

clar rostite la răscruce.20 –exact ca la o înmormântare creştină, ritualică.

I-ai sărutat pe toţi în vis – sunt pleoape-acum de îngeri21 –prinţesa îi iubeşte pe toţi egal, se gândeşte la maortea lor eroică

Din albă rană,22 –prin timp roşul devine albă, iar rana o cicatrice, un semn.

petale din care pură sângeri.23 –prinţesa devine un mistic trandafier, o floare a dragostei.

Blestem de mame, rugi, injurii, strigăte – sunt spini24 –această iubire pură castă nu este înţeleasă de mame, de bărbaţi, formând spinii acelui tranfdafir magic de care vorbim.

Dar tu le-ai refuzat iubirea şi dacă te închini25 –refuzând iubirea lumească, reală, prinţesa are varianta de a deveni călugăriţă.

Să te ascunzi în alte lumi şi încolţeşte-n scuturi26– altă variantă ar fi devenirea prinţesei într-un simbol, pateu al iubirii, oricum heraldic.

Rămasă roză,27 – trandafirul devine astfel roză.

floare-n văi28  -sintagmă enigmatică, celebră, pe care o întâlnim la Coşbuc în Nunta Zamfirei şi în Cântarea Cântărilor.

şi care-acum te scuturi.28– Fără mire, mireasa nu e decât o floare care se scutură

Chemi ceruri, depărtări albastre şi împleteşti arsuri,29renunţarea la iubire înseamnă de fapt despărţirea de lumea terestră, la concret şi până la urmă acumularea unor dureri insuportabile

Brodate-n calpă monogramă,30 – Totul devine acum o monogramă, amintirea unor nume care acum nu mai spun nimic.

pe inimi de armuri.31expresie ambiguă: nu ştim dacă inima armurii nu e cumva chiar scutul pe care trensafirul este o nomogramă a iubirii.

Îngheţat ţi-e sufletul şi de iască,32 – pentru toate aceste crime, e invinuită prienţesa, cea care a aprobat şi poate a sugerat plecarea în cruciadă. Versurile următoare sunt poate blestemul unei mame care şi-a pierdut copilul într-o luptă inutilă, chiar absurdă

crud să-ţi trăiască

Trupul,33 –unul dintre cele mai grele blesteme: să nu cunoşti taina şi bucuria dragostei, a fructului iubirii.

minte săgetat-ai şi mână-mpărătească:34 – blestemul se justifică pentru căpatele castelanei, ce a pervertit mintea şi a ucis un posibil împărat (mâna este o sinecdocă)

Perle, rouă, lacrimi, gând şi somn (semnele-s de sânge),35– toate semnele şi obiectele sunt pătaste de sânge, maculate.

Vina ta vândută, prinţesă, printre ele plânge.36 – vina prinţesei e aceea de a fi acceptat şi chiar încurajat plecarea tinerilor spre moarte pentru un ideal străin sau iluzoriu

Simt şi acum pe buze, străină, palida-ţi arsură,37 – eul liric  apare abia acum, simte sărutul prinţesei ca pe o arsură. Trandafirul devine flacără.   

Mă – nfioară ochiul, rază, mult absoluta gură.38   -probabil acum e vorba de un trandafir cdelest, centru al universului, simbol al soarelui şi al crucii    

La castel pe poartă, însemnată roz-albă floare:39   -roza devine un sembol heraldic sugerând o dragoste imposibilă sau petrecută cânva, în vremuri demult apuse      

Cade parfumată, de pe ghimpi, de sărut, ninsoare.40o altă încercare de a surprinde timpul, de data aceasta sinestezic.

Rima acestei balade  este împerecheată.

Primele două balade sunt unite prin alte versuri, între care acestea: „În mână port un trandafir sau spadă/Sau altfel spus ujn evantai de sânge.”