CORNEL PAIU: Care au fost „cei mai mari creatori” ai acestui gen, înainte de 1989, îndoctrinaţi, dar poate sinceri în convingerile lor?

LUCIAN STROCHI: Cred că nu e vorba în primul rând de creatori, ci de interpretarea care se dădea operelor scrise pentru copii. Am văzut deja că şi un Creangă putea fi sacrificat pentru binele cauzei. Dar erau şi „mari” scriitori, ajunşi academicieni care scriau şi literatură pentru copii, cum ar fi A. Toma (de fapt scria numai pentru copii, dar fără voia lui!).

CORNEL PAIU: Cum trebuie să privim noi astăzi această „sinceritate” a lor?  LUCIAN STROCHI: Cu tot dispreţul. Ignorându-i. Avem lucruri mai importante, autori, opere fundamentale, de care ar trebui să ne ocupăm. Nu să-i reabilităm pe cei care nu mai pot fi resuscitaţi.

CORNEL PAIU: Dar faţă de cei interesaţi, oportunişti, falşi şi farsori, faţă de cei nesinceri, ce atitudine se cuvine să avem?

LUCIAN STROCHI: Bănuiesc că întrebarea ta se referă la artişti în general. Aceeaşi atitudine. Nimic nu doare mai mult  decât indiferenţa. E ca şi cum nu ar fi.