CORNEL PAIU: Studiile, cărţile, istoriile literare care le-au fost dedicate în ultimul timp vă sunt cunoscute, desigur. Care este importanţa lor?   

LUCIAN STROCHI: Ele nu reuşesc o restitutio in integrum, dar atrag atenţia asupra unor personalităţi accentuate, dar nu excepţionale. Fenomenul proletcultismului trebuie cunoscut, aşa cum trebuie cunoscut nazismul, tocmai pentru a nu fi repetat.

CORNEL PAIU: Contribuie ele la cunoaşterea fenomenului cultural românesc cuprins în perioada anilor de sub comunism?  

LUCIAN STROCHI: Cu siguranţă. Dar mai e de spus ceva. Au existat scriitori care s-au identificat cu problemele muncitorilor, ale ţăranilor, ale umiliţilor şi obidiţilor. Mă gândesc la creaţia lui Alexandru Vlahuţă, a lui Alexandru Sahia. Aceştia intră într-o altă categorie specială, a „sincerilor”. Cum în aceeaşi categorie ar intra şi Ion Lăncrănjan.