CORNEL PAIU: Critica nouă nu vi se pare că a avut şi încă are, vizavi de anumite subiecte – autori şi opere, consacraţi şi consacrate, ca să spun aşa, şi o atitudine distructivă, demolatoare, distrugătoare, absolut discutabilă? Ştiţi, bineînţeles, la ce anume fac referire… Desigur, la fracţiunea aceea în care se includ aşa numiţii „demolatorii de statui”…

LUCIAN STROCHI: G. Călinescu cerea criticilor să rateze cât mai multe genuri literare, pentru ca apoi să se ocupe de critică. Critica trebuie să construiască. Dacă pentru asta e nevoie de o demolare, perfect. Numai să nu demolăm un castel pentru a construi în locul său o colibă. Şi mai e ceva: Când ne înfruntam, copii fiind, cea mai frecventă întrebare era: „Tu cine te crezi”? E important să vedem cine pe cine demolează.