Am fost în China Mandarin, Împărat,²
În Sparta nu am fost decât Soldat,³
În Ţări Române am fost Fanariot,⁴
În Franţa, pios şi mândru Hughenot⁵
Şi în Provence, celebru Trubadur,⁶
Trouver cinstit prin ţările din jur,⁷
În cele trei Americi – General⁸
Prin alte ţări eram vestit Vandal.⁹

 

În Spania eram, se înţelege,
Un falnic şi catolic Rege,¹⁰
În Statele Unite – Mafiot¹¹
Şi-n revoluţii, simplu Patriot,¹²
Printre catolici Mare – Închizitor¹³
În alte ţări, Domnitor, Guvernator.¹⁴
Pe mări străine mare Amiral,¹⁵
În Rusia eram şi Ţar şi Mareşal,¹⁶

 

Prin Prusia am fost un fel de Medic
(Nu mi-au dat voie să mai predic)¹⁷
Şi tot acolo am fost Om de Fier¹⁸
În ţări elvete – doar Bancher¹⁹

În pravosvlave ţări – Preot cu har²⁰
În Ţările de Jos – Tâlhar²¹
În  Grecia, e drept că mi-a fost greu,
Am fost considerat drept Zeu.²²
INCHINARE

 

Doar mama mă privise veşnic tandru
Şi m-a văzuse copil, doar băieţandru.²³
Dar toate, vezi, ca vise au un rost:
Eu, peste toate-aceste întrupări, Actor am fost.²⁴

Lucian Strochi

Balada visurilor mele¹  4   

visurile mele¹ –cuvântul vis are în română mai multiple semnificaţii. Prin vis, mai exact prin a-ţi face vise se înţelege şi o proiecţie în viitor a unei dorinţe. Această baladă e lipsită de epic şi de dramatic. Liricul e rezolvat prin ironie şi fanfaronadă. Prin multiplele trimiteri  se obţine paradoxal indeterminarea, atât spaţială, cât şi temporală.

Am fost în China Mandarin, Împărat,² eul liric nu se vrea crezut, ci admirat. Adesea mandarinul era la fel de puternic ca împăratul.

În Sparta nu am fost decât Soldat,³– spre deosebire de Atena sparta punea accent pe armată. Prin urmare, soldatul se bucura de un imens prestigiu. Eul liric uzează aici de o falsă modestie. De altfel după cum se poate lesne remarca, enumerarea conţine atât valori supreme, cât şi false valori, (auto)ironia fiind un procedeu predilect.

În Ţări Române am fost Fanariot,⁴ – E vorba evident de Moldova şi Muntenia, unde o perioadă destul de lungă au domnit fanarioţii, greci ce locuiau în Fanar, cartier al Constantinopolului.

În Franţa, pios şi mândru Hughenot⁵ –Hughenoţii erau calviniştii francezi. Temenul de hughenot provine din germanul Eidgenosse, semnificând confederat. Formau comunităţi independente sub autoritatea unui sinod naţional. Hughenoţii erau atât eretici, cât şi uzurpatori întrucât au creat un aparat administrativ şi militar paralel cu puterea monarhică a Franţei. Celebră rămâne Noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, când zeci de mii de hughenoţi au fost asasinaţi. În urmarăzboiaelor religioase, hughenoţii au reuşit să reobţină libertatea de cult, locuri în parlemant şi mai mult de 100 de fortăreţe, printre care La Rochelle, Cognac, La Charité şi Montauban, în urma Edictului din Nates a lui Henric al IV-lea (1598). Desfiinţaţi de Cardinalul Richelieu, prin cuverirea oraşului La Rochelle, bastionul lor, în 1628 şi mai ales prin revocarea Edictului de la Nantes în 1685, hughenoţii se refugiază, fiind asimilaţi protestanţilor, în Germania şi în alte ţări protestante. Astfel în Berlin, cei 15000 de hughenoţi formau peste 20% din populaţia oraşului, la 1700. Pios şi mându se referă tocmai la cele două valenţe ale hughenotului, credincios şi  soldat.

Şi în Provence, celebru Trubadur,⁶ Trubadurii erau poeţi cântăreţi provensali din evul mediu, primii reprezentanţi ai artei muzical-poetice care a înflorit în Europa occidentală începând cu secolul XII. Erau pelegrini. Versurile lor aveau un pronunţat caracter erotic şi/sau pastoral. Numele de trubadur vine din prov. trobador, care vine de la trobar: a găsi, a inventa, a face versuri.

Trouver cinstit prin ţările din jur,⁷ de fapt în nordul Franţei. Trouver vine de la verbul trouver: a găsi, a descoperi, a inventa.

În cele trei Americi – General⁸ E vorba de America de Nord, America Centrală şi America de sud. Printre generali: George Washington, Jose Marti, Simon Bolivar.

Prin alte ţări eram vestit Vandal.⁹ –vandalii erau un trib germanic estic, care era constituit din două ramuri:asdingii şi silingii, care se unesc sub regele Genseric în secolul V, întemeind un regatce cuprindea Sicilia, Corsica, insulele Baleare şi o parte din nordul Africii. Vandalii au devenit celebri prin barbariile lor, impunând ca termeni negativi, cuvintele vandalism sau vandal.

În Spania eram, se înţelege,

Un falnic şi catolic Rege,¹⁰ –spania a fost multă vreme cea mai catolică ţară din lume

În Statele Unite – Mafiot¹¹ – publicitatea mafioţilor în statele Unite, mai ales în  perioada interbelică era extraordinară, ocupând prima pagină a ziarelor.

Şi-n revoluţii, simplu Patriot,¹² –din nou o falsă modestie, Patriotul fiind poate cel mai important titlu de nobleţe.

Printre catolici Mare – nchizitor¹³– din nou ironie. Inchiziţia e una din cele mai ruşinoase şi negre pagini ale catolicismului.

În alte ţări, Domnitor, Guvernator.¹⁴  Enumerarea „funcţiilor” continuă

Pe mări străine mare Amiral,¹⁵ –ar fi fost nedrept ca Oceanul să nu aibă un conducător. Aluzie şi la un titlu: Amiralul oceanelor-Cristofor Columb.

În Rusia eram şi Ţar şi Mareşal,¹⁶ – din nou amestec voit şi ironic de funcţii: ţarul era funcţia supremă în imperiul rus, iar mareşalul doar un personaj, e drept important, din armată

Prin Prusia am fost un fel de Medic – în Prusia funcţia de medic era foarte respectată

(Nu mi-au dat voie să mai predic)¹⁷– aluzie la protestantism, dar şi la războaiele „religioase”

Şi tot acolo am fost Om de Fier¹⁸–aluzie poate la cancelarul Bismark.

În ţări elvete – doar Bancher¹⁹ –băncile în Elveţia au fost şi sunt extrem de importante, fiind chiar un semn distinctiv al ţării.

În pravosvlave ţări – Preot cu har²⁰–preoţii erau extrem de respectaţi în ţările slave, unde domina în general religia ortodoxă.

În Ţările de Jos – Tâlhar²¹ – din nou e ironie, prezentându-ne punctul de vedere al ocupanţilor spanioli, care s-au dedat la numeroase atrocităţi în Ţările de jos.

În  Grecia, e drept că mi-a fost greu,

Am fost considerat drept Zeu.²² –din nou ironie, zeul fiind un personaj extrem de important.

Doar mama mă privise veşnic tandru

Şi m-a văzuse copil, doar băieţandru.²³ – răsturnare totală de situaţie: din punct de vedere al mamei, dincolo de orice funcţie reală sau ipotetică, fiul ei rămâne un copil.

Dar toate, vezi, ca vise au un rost: 

Eu, peste toate-aceste întrupări, Actor am fost.²⁴ – e dezlegat în fine şi misterul atâtor „întrupări”, atâtor măşti. Un singur personaj le poate unifica pe toate şi acesta este actorul, cel care împrumută, în fiecare seară, roluri şi ipostaze noi.