CORNEL PAIU: Pare că vorbim şi de cenzură, şi de autocenzură… Cât din autocenzură, pentru un creator, ar putea să fie, de fapt, cenzura impusă, intrată contaminant în subconştient…?

LUCIAN STROCHI: Ne cenzurăm permanent. Pentru că suntem fiinţe sociale. Ştiu să înjur, dar nu o fac, deşi atunci când te loveşti la un deget cu ciocanul, se coboară cerul de durere cu toţi sfinţii încolonaţi. Există apoi tirania bunului gust, deci o autocenzură estetică. Sunt apoi autocenzuri şi cenzuri religioase, etnice. E firesc să fie aşa. Literatura, arta în general are un imens rol moral. O poezie proastă e trivială, o pictură proastă e cel puţin indecentă.