CORNEL PAIU: Existenţa/ existarea: „o parabolă tragică” (Petre Isachi), o parabolă absurdă, a credinţei/ necredinţei, a nădejdii/ deznădejdii,  a iubirii/ urii,  a adevărului/ minciunii,  a dreptăţii/ nedreptăţii,  a legii (scrisă şi cu „l” mic şi cu „L” mare), a curajului/ fricii, a împlinirilor/ eşecurilor,  a fericirii,  a comicului, ţinând seama că tragicul însumează nostalgii de comic?

LUCIAN STROCHI: Da, e câte ceva din toate acestea şi încă ceva pe deasupra. Extrag însă o frumoasă şi adevărată observaţie: „tragicul însumează nostalgii de comic”.