CORNEL PAIU: Ce întâlniri v-au marcat evoluţia literară? Ce oameni providenţiali v-au marcat existarea literară şi nu numai?

LUCIAN STROCHI: Întâlnirile care au fost întâmplări, momente astrale: descoperirea scrisului, care pentru mine a fost comparabilă cu descoperirea focului, prima compunere „acustică”, atunci când învăţătoarea ne-a cerut „să alcătuim o compunere intitulată Vara, la ţară, la bunici , iar eu handicapat de faptul că eram orăşean am fost obligat să fac o compunere despre un sat în…ceaţă, unde numai sunetele puteau fiinţa, primele versuri tipărite, (am decupat petecul de ziar unde se găsea poezie cu religiozitate, cu primul concurs literar, prima plachetă – Muguri de piatră – unde eram prezent atât cu proză, cât şi cu poezie, apoi întâlnirile cu creaţia unor poeţi, prozatori şi dramaturgi precum poeţii Eminescu, Blaga, Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe,  prozatorii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Dumitru Radu Popescu, Ştefan Bănulescu, Marin Preda, Ion Lăncrănjan, dramaturgii Ion Luca Caragiale, Mihai Sorbul, Caragiale, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Lucian Blaga, momente unice, când uiţi de tine şi de lume… Îi citeam în şoaptă, ca să le aud vocile şi cred că l-am auzit pe Eminescu recitând..