CORNEL PAIU: Oare creaţia nu păstrează şi prelucrează mereu aceleaşi teme, motive, idei?

LUCIAN STROCHI: Da, dar adaugă şi idei noi. Dezvoltarea creaţiei este una antifractalică. Tema naturii are ca subtemă pădurea, codrul şi toate simbolurile ei translate – de pildă virginitatea (începutul), labirintul, decorul unei crime, a unei poveşti de dragoste, înstrăinarea, izolarea, misterul etc. Pădurea are ca motiv literar copacul sau fiara, sălbăticia; copacul are ca motiv literar ramul, creanga (poate chiar cea de aur); creanga are ca motiv literar frunza. Şi acum ne întoarcem (aici e frumuseţea artei):  frunza are ca temă timpul, anotimpul. Ş.a.m.d. Dar apropo de teme vechi şi noi: şi primitivul vorbea despre frunză. Numai că el nu credea în poluare…