Inteligenţa ascuţită a poetului îl face să evite amplitudinile, frescele, panoramele generoase, în favoarea unui detaliu aparent insignificant, dar care poate fi, proustian, declanşator de analepse, dar şi de posibile proiecţii viitoare: Am mers o vreme pe brânci descoperind/în ţărână o agrafă de aur!O mai văzusem cândva!/Trebuia să i-o înapoiez tinerei actriţe/care-mi făcuse semn!//Înaintasem pe brânci! /Răsfoiam parcă o carte cu file de lut/mirosind a gutui!/Între mine şi ceilalţi păstram distanţa!… //O armată de îngeri rămaşi pe pământ/să-ngroape sămânţa sub brazde!… AMFITEATRUL SPERANŢEI (Cât de departe suntem totuşi de desenele lui Damian, din perioada Gândirii, când îngerii făceau muncile agricole, aşa cum altădată soldaţii, studenţii şi elevii!)

Poetul se adresează dublului său, Caligraful, prietenul, martorul, umbra, stenodactilograful personal, responsabil cu zicerile poetului: Preumblă-te, Caligrafule,/peste imperiul de purpură!/Peste prundişul hidromelului verde!/Acolo unde aerul ţipă bezmetic, /melodios unduindu-se/în pofida tuturor vitregiilor! AERUL MELODIOS UNDUINDU-SE

Notaţia e scurtă, chiar dacă e vorba de o rugă adresată Divinităţii: Înzdrăveneşte-ne Doamne puterile şi privirile/să putem supravieţui;/să nu ne strivească aripa crunta obidă; RUGĂ

Această notaţie rapidă e o radiografie exactă, dar şi un rezumat al momentului: Stă timpul răstignit în minutare:/o tiranie dusă în mormânt! DIAPAZOANE LIRICE1(AMURG)

Versul capătă sentenţiozitatea, dar şi tăietura nervoasă a aforismului: Încăperile marii Gubernii/au fost transformate în săli de concert! 3(ROMPRES) sau: Acum îngerii nu mai dorm!/Au rămas să contemple trupurile/obosite de spaimă şi dragoste! 4(DECEMBRIE)

Sunt desigur şi intruziuni lirico-descriptive: Au înflorit magnoliile/a doua oară!/În corpul de gardă/la ferestre lăcrimează Steaua Polară!  //Soldaţii se visează în somn/purtând pe umeri/mantii foşnitoare de domn…6(VIS), precum şi declaraţii patetice, patriotice: Dacă cineva ar îndrăzni să ne fure/din suflet măcar un strop de Carpaţi/planeta s-ar frânge din mijloc/fiecare creangă din codru ar deveni o secure/şi noi un contigent de soldaţi!… 7(DACĂ CINEVA)

Eliberat parcă de un vis urât, poetul brodează imagini fine de filigran: Era un tremur de sidef mărunt/la marginea umbrită de vitralii/clepsidrele alunecând spre sud/se auzeau prin cărărui de carii/şi-n turnul nopţii jinduit de lut/ne arbora în suflete medalii! 10(ŢĂRM DORIT)

Mai mult chiar, simte că are ceva important de spus, îşi ia în serios rolul de poeta vates, schimbă pronumele personal de persoana I singular cu cea de I plural: Mai cred încă în puritatea zilei de mâine!/Ne vom obişnui, (vă asigur)/să ne rostim cuvintele fără oprelişti! CREDO

Simte nevoia solidarităţii umane, până la androginism, la contopire: Am fost hărăziţi să fim laolaltă:/aripă lângă aripă;/tâmplă lângă tâmplă;/inimă lângă inimă îngemănându-ne/sângele dobândit din părinţii părinţilor AMIN

Nici natura nu scapă de generozitatea poetului, aflat într-un moment de neîngăduită, inexplicabilă tandreţe: Au dat buzna arborii/dându-se de trei ori peste cap/ca şi când ar lua parte/la banchetul frunzelor; BANCHET sau: Mă dor din cer vâlcelele,/îmi paşte iarba stelele!/Lujere gri, lujere gri/alină-mi focul inimii! DOINĂ…

E timp si pentru o iubire aproape idolatră: Te preumbli cu tulpina unui crin într-o mână/de parcă-ai vrea armura să-ţi găseşti! ÎNCOTRO!? sau: Te-am strigat înadins/cutremurând aerul dintre cuvinte,/vaierul umbrelor /unse cu mir şi peceţi de trandafir://doi paşi înainte/şi-un vârf de aripă-napoi/îmbrăţişându-ne sprâncenele/din arhipelag diademele, TE-AM STRIGAT…

În doi totul e posibil: Hai să invadăm întunericul,/să izgonim liliecii găzduiţi de clopotniţă!/Geana amurgului i-o piele de jder,/gunoierii au împins-o dincolo/de gardul şubrezit de nuiele! CU OCHII ŢINTIŢI CĂTRE CER

E o linişte dinaintea furtunii, tatonări, ezitări, dar care au ca efect versuri de bună calitate: Am rămas să contemplu spiritul melancolic/al tuturor formelor de relief/asemenea unui cearcăn /percepând imaginile cu încetinitorul: AM RĂMAS sau: Pentru menţinerea respiraţiei vrând nevrând/am fost nevoit să practic echilibristica negaţiei!/Trucajul e-un vechi, părăginit eşafod!/Altminteri se poate sfârşi vrei nu vrei!//Pe tăcute!/Diagnostic dinainte ştiut: atacul de cord! NU VĂ IMPACIENTAŢI

Alteori imaginile sunt hieratice, adevărate efigii: Se-ntorc ţăranii în sat/ducându-şi inimile-n palme/asemenea pâinilor rumene, /pe care zilnic şi le procură/de la brutăriile din oraş  /„pe baza certificatului de producător”!…//Frunţile lor trudite/luminează de departe ţărâna/asemenea unor catedrale de iarbă.//Se-ntorc ţăranii în sat/cu doinele în suflet lăcrimate./Bobul de grâu suspină-nsângerat SE-NTORC ŢĂRANII

Un iureş, ca un chiot de bucurie, aţâţă mulţimile sub aparenţa unei viziuni apocaliptice:

Împingeţi zidul vrăjmaş mai departe/fără teamă de moarte şi învrăjbirile zeilor!/Temeliile Turnului Babel au fost năruite,/izbite cu aripa sfintei geneze…/Vă spun domnilor în cunoştinţă de cauză:/învierea noastră a coborât pe pământ! DISCURS

Lucian Strochi