Câteodată aş vrea să fiu pe-un atol,¹
Un tânăr prinţ înţelept, poate creol,²
Să mă predau lui, soarelui, benevol,³
Să mă scald în fierbinte, negru nămol.⁴
Câteodată vreau să fiu un han mongol,⁵
Ce am sub privire să fie pârjol,⁶
Un prinţ arab, pe o mare de petrol,⁷
Pentru adevărul lumii, turnesol.⁸

 

Un cocor primăvara⁹, în liric stol¹⁰
Mai vreau să fiu un celebru discobol,¹¹
Sau un peştişor de aur într-un bol,¹²
Sau să fiu, pentru moarte, un larg ocol,¹³
Să mă lupt cu viaţa, s-o dau rostogol,¹⁴
Să fiu, de-i cazul, justiţiar pistol,¹⁵
Salvând domniţele de la vreun viol.¹⁶
Câteodată aş vrea să fiu vitriol,¹⁷

 

Să însemn pângărirea unui simbol,¹⁸
Să nu mai plătesc nici cui, niciun obol.¹⁹
Duşmanilor să le pun de-un carambol,²⁰
Când vor să mai facă rău, să dea rasol,²¹
Iar eu să pun, pe-a ta iubire, monopol.²²
Câteodată aş vrea să fiu pe-un ghiol…²³
Congedo

Timpul în mine se strânge mototol,²⁴
Cum se strânge-o foiţă de staniol:²⁵
Astăzi sunt pierdut velier spaniol.²⁶

Lucian Strochi

 

Canţonă despre dorinţe exotice, analepse nostalgice      4             

 

Câteodată aş vrea să fiu pe-un atol,¹ – ca noutate,   apare dorinţa de evadare, de cucerire a exoticului.

Un tânăr prinţ înţelept, poate creol,² –a doua noutate:. prinţul nu mai e obligatoriu alb.

Să mă predau lui, soarelui, benevol,³ – a treia noutate: contrar cutumelor medievale, eroul se doreşte bronzat, relaxat, fiul al soarelui.

Să mă scald în fierbinte, negru nămol.⁴ –eroul, prinţul  îşi doreşte să participe şi la terapii ale trupului, nu doar ale sufletului.

Câteodată vreau să fiu un han mongol,⁵ –noutatea merge şi mai departe, prinţul devenind, din prinţ, han.

Ce am sub privire să fie pârjol,⁶ –acum nu mai iubeşte grădinile răcoroase, cu statui, geometrice, ci pustiul.

Un prinţ arab, pe o mare de petrol,⁷  – prinţul nu mai pare dezinteresat de cele materiale, dimpotrivă înţelege că averea poate  fi o sursă a fericirii.

Pentru adevărul lumii, turnesol.⁸  – vers enigmatic, dar care ar exprima atât nevoia de adevăr (turnesolul nu minte niciodată) şi de culoare fundamentală, roşu sau albastru.

Un cocor primăvara⁹, în dorinţele prinţului se strecoară şi un vis icaric, nevoia unei metamorfoze.

în liric stol¹⁰ –aluzie la liniştea, graţia şi melancolia unui stol de cocori.

Mai vreau să fiu un celebru discobol,¹¹ – aluzie poate la celebra statuie a discobolului lui Miron (Myron), dar mai sigur dorinţa prinţului de perfecţiune fizică, pe urmele predecesorilor săi spartani, eleni în general.

Sau un peştişor de aur într-un bol,¹²– prinţul nu-şi mai doreşte o putere abstractă, ci una vie, capacitatea de a face minuni, asemenea peştişorului de aur, gata să îndeplinească şi să împlinească dorinţele cuiva.

Sau să fiu, pentru moarte, un larg ocol,¹³ – conştient că nu poate opri, învinge moartea, îşi propune doar să o amâne cât mai mult.

Să mă lupt cu viaţa, s-o dau rostogol,¹⁴ –îşi doreşte să fie învingător în lupta cu viaţa.

Să fiu, de-i cazul, justiţiar pistol,¹⁵ – o dorinţă curioasă, dar legitimă. Uneori o armă poate face dreptate, acolo unde justiţia ezită sau e neputincioasă.

Salvând domniţele de la vreun viol.¹⁶ – e vorba desigur de atacul diligenţelor, a trăsurilor.

Câteodată aş vrea să fiu vitriol,¹⁷ – vitriolul este numele mai vechi al acidului sulfuric concentrat. E un acid tare, care distruge compuşii carbonului cu uşurinţă. Dar trebuie să acceptăm şi o altă valoare a acestui cuvânt, cea acronimică (V.I.T.R.I.O.L.). Inscripţia (celebră!) se găseşte pe zidul cabinei de reflecţie la masoni şi trebuie descifrată astfel: Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem, ceea ce s-ar traduce astfel: „experimentează interiorul pământului şi rectificând vei găsi piatra ascunsă.” Se pune semnul egalităţii între piatra ascunsă şi piatra filosofală, dar e o echivalenţă forţată, piatra filosofală fiind o chintesenţă a celor patru elemente tradiţionale, elementare: aer, apă, foc, pământ, purificate şi topite. Ambele „traduceri” ale vitriolului rezistă şi versului următor,

Să însemn pângărirea unui simbol,¹⁸ – vitriolul poate arde un corp omenesc sau o parte din el, poate desfigura un chip sau poate duce la zonele masonice, la simbolistica masonică.

Să nu mai plătesc nimănui, niciun obol.¹⁹ – e vorba evident de o lume ideală, bazată pe alte relaţii decât cele economice, ale banului.

Duşmanilor să le pun de-un carambol,²⁰ –expresia devine mai jucăuşă, alunecând în argou.

Când vor să mai facă rău, să dea rasol,²¹–aceeaşi observaţie, „a da rasol” nu e o expresie prea academică.

Iar eu să pun, pe-a ta iubire, monopol.²²– abia acum prinţul îşi dezvăluie adevăratul gând, acela de a fi iubit, de a fi singurul iubit.

Câteodată aş vrea să fiu pe-un ghiol…²³ – o reîntoarcere puţin schimbată la primul vers. Ghiolul e totuşi mai deschis decât atolul.

Timpul în mine se strânge mototol,²⁴ – prinţul luptă cu timpul, jignindu-l chiar, minimalizându-l.

Cum se strânge-o foiţă de staniol:²⁵ – expresia e inedită, dar puternică.

Astăzi sunt pierdut velier spaniol.²⁶  – prinţul e în sfârşit liber, poate eşua sau poate călători spre ţări necunoscute. Spre deosebire de celelalte canţone, aici iubirea are dedicat un singur vers.