La început am fost un perfect androgin¹,    a
Găzduind două iubiri secante²,                        b
Precum florile blând cresc pe plante³,           b
Consumând clar un amor anonim⁴.                a
Eram un miracol senin, frumos⁵,                     c
Eram ca apa strânsă în ciuturi,⁶                       d
Ca un zbor buimac, stingher de fluturi,⁷       d
Ca aripile unui albatros.⁸                                    c

 

Iubirea revărsată-n havuze⁹                             e
Se-odihnea la umbra unui sărut.¹⁰                        f
Eram uşorul aer, greul lut,¹¹                                       f
Eram cântaţi de atâtea muze.¹²                       e
Lumina ni se-aduna-n căuşe,¹³                         g
Ca iedere eram înlănţuiţi,¹⁴                               h
De soartă credeam că suntem iubiţi¹⁵,           h
Că dragostea ne puse cătuşe.¹⁶                        g

 

Ne-ar fi cântat acum şi trubaduri, ¹⁷                    i
Dar, iată-mă, lacrimă de sânge. ¹⁸                   j
În două iubirea ni se frânge, ¹⁹                         j
Uitaţi la marginea unei păduri.²⁰                     i
Ne căutăm orbi şi îndrăgostiţi, ²¹                            k
Vag, ca două jumătăţi iubite.²²                        l
Ne căutăm cuvinte strivite, ²³                                    l
De fulgerele vrăjmaşe tiviţi.²⁴               k

 

Congedo

Printre albe ninsori, comori şi flori, ²⁵                m
Ne căutăm, ca-n vis, din nou fiori,²⁶               m
Din nou, iubite jumătăţi surori. ²⁷                   m

Lucian Strochi

 

 

Canţonă despre un posibil mit al androginului          5         

 La început am fost un perfect androgin¹,- dacă în canţona anterioară iubirea ocupă un loc modest, această ultimă canţonă este dedicată exclusiv dragostei. Mitul androginului este unul dintre cele mai frumoase mituri ale dragostei.  Androgin este un termen obţinut din cuvintele greceşti andras, adică om sau andros, bărbat şi gyne, adică femeie şi se referă la un amestec de caracteristici anatomice masculine (phallus, testicule) şi feminine (sâni proeminenţi). Androginul este ca simbol unul dintre cele mai vechi, începând cu epoca de piatră. Astfel la americanii nativi, creatorul este androgin. El creează fraţii Gluskab şi Malsumis; în final primul creează binele, celălalt răul. În religia yoruba, zeul păcii, armoniei şi purităţii numit Olorun sau perifrastic Părintele cerului este androgin, după cum zeitatea eternităţii în Egiptul antic este androginul Huh, care s-ar traduce fără sfârşit, fără capăt. Cel mai cunoscut este însă mitul androginului din Banchetul lui Platon. Androginii sunt prezentaţi la început ca doi oameni lipiţi spate în spate: doi bărbaţi, două femei sau un bărbat şi o femeie. Androginii deţineau o putere imensă, aproape infinită ceea ce îi sperie pe zei. Aceştia reuşesc să îi despartă, lipsindu-i astfel de putere. Androginii, despărţiţi în părţi mor de tristeţe. Zeii sunt disperaţi că rămân fără supuşi şi ofrande şi îl creează pe Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel, fiecare jumătate (parte) îşi caută jumătatea pierdută. În cazul în care o găseşte, prin contopire se reface androginul, formând fiinţa primară. Prin urmare iubirea nu ar fi altceva decât căutarea unei jumătăţi ideale, pierdute. Într-o altă variantă a mitului, zeii îi invidiază pe androgini pentru faptul că se iubesc, sunt fericiţi şi din această cauză nu le mai oferă daruri. Îi pârăsc lui Zeus, iar acesta în despică cu fulgerul său. Imaginarul androginului trebuie să fi fost fraţii siamezi, care îi impresionau teribil pe cei vechi. Androginul se disimulează în balaur cu mai multe capete, totdeauna impare, sau cu două capete. Ianus însuşi e o variantă a androginului.

Găzduind două iubiri secante²,   În unele reprezentări, androginul se conjugă din două sfere care se interpătrund.

Precum florile blând cresc pe plante³, – floarea este un androgin perfect conţinând atât pistilul (femininul), cât şi staminele (masculinul) 

Consumând clar un amor anonim⁴. –androginul are o iubire permanentă, dar secretă, imposibil de detectat.

Eram un miracol senin, frumos⁵,  – androginul este perfect, o minune senină a naturii, un echilibru dinamic, un cuplu. O frumoasă poezie dedicată androginului este Cuplu de Ana Blandiana, din care cităm doar începutul: „Unii te văd numai pe tine,/Alţii mă văd numai pe mine, /Ne suprapunem atât de perfect/Încât nimeni nu ne poate zări deodată…”

Eram ca apa strânsă în ciuturi,⁶  – androginul e văzut ca o implozie

Ca un zbor buimac, stingher de fluturi,⁷   – dar şi ca o beţie a imaginarului.

Ca aripile unui albatros.⁸  – aripile traduc bine ideea androginului, ca şi îngerii de altfel.

Iubirea revărsată-n havuze⁹  – iubirea androgină este una care se hrăneşte din propria substanţă.

Se-odihnea la umbra unui sărut.¹⁰ – vers frumos, practic intraductibil.

Eram uşorul aer, greul lut,¹¹ –ambiguitate. Nu ştim dacă androginul se desparte (ideatic), sau aerul şi lutul sunt alternanţe şi alternative. Lipsesc din cele patru elemente tocmai apa şi focul, elemente care unifică cel mai uşor substanţa.

Eram cântaţi de atâtea muze.¹² Androginul este adesea un zeu. Bacchus e adesea reprezentat ca hermafrodit.   

Lumina ni se aduna-n căuşe,¹³  lumina strânsă în căuşe este antonimul imagistic al havuzului.  

Ca iedere eram înlănţuiţi,¹⁴  – de obicei iedera înlănţuind stejarul e imaginea iubirii. Iederile având aceeaşi specie şi gen induc ideea de androgin.

De soartă credeam că suntem iubiţi¹⁵, – androginul primordial crede că este fericit, întrucât cunoaşte iubirea perfectă, totală.

Că dragostea ne puse cătuşe.¹⁶ – încătuşarea sugerează imposibilitatea despărţirii, a eliberării.

Ne-ar fi cântat acum şi trubaduri, ¹⁷  androginul trecut acum la plural deplânge neîmplinirea, faptul că va fi uitat de cântăreţii care i-ar fi adus prin vers nemurirea.

Dar, iată-mă, lacrimă de sânge. ¹⁸ –lacrima de sânge este poate cea mai expresivă imagine a durerii.

În două iubirea ni se frânge, ¹⁹  – iubirea este unică, nu poate fi despicată.

Uitaţi la marginea unei păduri.²⁰  -ni se sugerează atât labirintul, cât şi uitarea.

Ne căutăm orbi şi îndrăgostiţi, ²¹ –parcă orbiţi de lumina fulgerului, orbi, îndrăgostiţii se caută, într-o imagine patetică.

Vag, ca două jumătăţi iubite.²²  – se recunoaşte Marea despicare, moartea vremelnică a androginului.

Ne căutăm cuvinte strivite, ²³ –ne aflăm într-o stare a precreaţiei, când cuvântul nu fusese descoperit sau murise „strivit”.

De fulgerele vrăjmaşe tiviţi.²⁴  – vocea androginului acuză un asasinat multiplu, nu doar o fulgerătură.

Printre albe ninsori, comori şi flori, ²⁵ – registrul se schimbă. Ne aflăm într-un nou Eden.

Ne căutăm, ca-n vis, din nou fiori,²⁶ – emoţia, sentimentul iubirea permite refacerea întregului

Din nou, iubite jumătăţi surori. ²⁷   – androginul revine la imaginea iniţială, ca o pasăre Fenix ca care a fost de multe ori asemănat.