Care credeţi că sunt provocările de azi ale satului românesc? Întreb aceasta ştiind că cel puţin vara trecută aţi luat contact cu unul dintre satele româneşti, de specific moldav, când timp de 11 zile aţi participat la Tabăra de creaţie artistică „Izvorul Tămăduirii”, Ediţia a IV-a, 5-16 august, de la Băluşeşti, com. Icuşeşti, jud. Neamţ. Satul românesc, desigur, are un trecut (n-aş vrea să adaug aici niciun epitet; vă las dvs., eventual, o invitaţie în acest sens), dar, oare, în contextul actual, aş spune, nefavorabil satului tradiţional, are, mai are sau va avea şi un viitor?

Lucian STROCHI: Şansa satului românesc contemporan o constituie eşecul unui proiect care părea frumos: oraşul. Acum, mai toată lumea vrea să se reîntoarcă la sat. Satul înseamnă linişte, alimentaţie ecologică, peisaje unele de o frumuseţe incredibilă, relaţii umane fireşti, apropiate, prieteneşti. La oraş, dacă stai la bloc după 20 de ani, nu reuşeşti să-ţi cunoşti toţi vecinii de pe scară.