Trăim în miezul unui ev anost¹:
Aceeaşi comedie, mereu August cel Prost.²

 

Din ziare recităm războaie pe de rost,³
Aflăm că se ridică mereu preţul de cost.⁴

 

Dar cine să-nţeleagă al lumii rânced rost?⁵
Avea dreptate deci subtilul Robert Frost:⁶

 

„Nu mă interesează tot concertul vost’
Ci cântecul de sturz în zi de post”.⁷

 

Din ziare recităm războaie pe de rost⁸
Şi fiecare zi ce trece rămâne zi de post.

 

Rămâneţi deci, soldaţi, mereu la post⁹
Mereu veţi fi, mereu aţi fost.

 

Trăim în miezul unui ev anost:
V-o spune asta mareşalul Robert Frost.¹⁰

Lucian Strochi

Stare de război  (Gazel) (2)   

 Trăim în miezul unui ev anost¹: dacă primul gazel era o parodie, acesta este un pamflet. Trăim în miezul unui ev anost este o aluzie la versul entuziast al lui Nicolae Labiş:  „Trăim în miezul unui ev aprins!”

Aceeaşi comedie, mereu August cel Prost.² – August cel Prost este numele unui clovn. Îl întâlnim în romanul Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Clovnii la început încântă spectatorii, apoi prin repetiţia gesturilor, gagurilor şi cuvintelor  îi dezamăgesc.

Din ziare recităm războaie pe de rost,³ -a recita „pe de rost” înseamnă a prelua fără vreo modificare un text. În cazul nostru e vorba de propaganda pentru război. Unele cuvinte dragi precum eroism, neam şi ţară se demonetizează.

Aflăm că se ridică mereu preţul de cost.⁴ –războiul e acela care ridică mereu preţul de cost la toate produsele şi încurajează specula.

Dar cine să-nţeleagă al lumii rânced rost?⁵ – am ezitat între lânced şi rânced. Am preferat rânced din două motive: sonoritatea şi agresivitatea consoanei „r” şi senzaţia de acut, de stricat  pe pare ţi-l dă cuvântul.

Avea dreptate deci subtilul Robert Frost:⁶ –Robert  Frost a fost un celebru poet american, care a cunoscut o celebritate nemeritată, dar şi o uitare la fel de nemeritată. Primind patru premii Pulitzer pentru poezie şi curtat de preşedinţii  SUA, Robert Frost este singurul bucolic autentic într-o ţară care se industrializa rapid, opusul lui Carl Sandburg. Robert Frost cântă imperturbabil peisajul din Noua Anglie într-un limbaj colocvial, părând indiferent la marile drame sociale.

„Nu mă interesează tot concertul vost’

Ci cântecul de sturz în zi de post”.⁷ –confirmare a celor afirmate anterior.

Din ziare recităm războaie pe de rost⁸ – versul nouă e identic cu versul trei, sugerându-se monotonia, repetiţia, laitmotivul, dar şi posibila alunecare a gazelului în altă formă fixă (rondel, pantum). Gazelul e realizat în monorimă, ceea ce măreşte melodicitatea poemului, dar şi monotonia sa, având şi un rol mnemotehnic , de recitare pe de rost.

Şi fiecare zi ce trece rămâne zi de post.

Rămâneţi deci, soldaţi, mereu la post ⁹ –rimele din gazel sunt sărace, repetându-se: rost de trei ori, post de trei ori, anost de două ori, Frost de două ori. În realitate se urmăreşte acelaşi efect de monotonie, de cântec stins, de revoltă în genunchi, pamfletul devenind meditativ şi prin asta mai neobişnuit şi impresionant. De altfel termenii care se repetă au adesea valori conotative.

Mereu veţi fi, mereu aţi fost.

Trăim în miezul unui ev anost:

V-o spune asta mareşalul Robert Frost.¹⁰ –paradoxal, deşi se sugerează vremea de război, viaţa devine monotonă, repetitivă, mecanică. Singura modificare e transformarea pacifistului Robert Frost într-un războinic, „cu funcţie”. De altfel, tatăl său neconformist şi original i-a dat fiului său numele de Robert Lee, purtat de cel mai celebru general sudist din Războiul Civil.

Poezia rămâne un pamflet, cerând echilibru şi măsură în toate. Versul lui Nicolae Labiş continuă astfel: Trăim în miezul unui ev aprins/Şi-i dăm a-nsufleţirii noastră vamă. /Cei ca nu ard dezlănţuiţi ca noi/În flăcările noastre se destramă! Amestec de Arthur Rimbaud şi de Maiakovski… Prin urmare nu insurgenţă cu orice preţ, după cum nici atitudinea lui Robert Frost, contemplativă, neutrală, placidă atunci când e vorba de un cataclism social nu este cea dorită.