Nu poţi să te ascunzi după un nor,¹
Nu poţi, în viaţă, fi doar călător.²

Nu poţi indiferent, inert să fii ³
Şi-n piept să simţi, sfâşietor, un dor.⁴

Cu buzele cusute, nu poţi mut
Să-ngâni, să cânţi un imn solemn, sonor.⁵

Fără duşman, nu toţi lupta cândva⁶
Fără de taur, brav toreador.⁷

Nu poţi fi singur, fericit şi demn⁸
Şi singur nu poţi declama în cor.⁹

Nu poţi prezentul să-l atingi, cuprinzi:¹⁰
Fără trecut, nu poţi fi viitor.¹¹

^{Lucian Strochi}

Gazelul negaţiilor  (3) 

 Nu poţi să te ascunzi după un nor,¹ –acest gazel, numit de cineva „al limitelor”, conturează un profil moral ideal, prin restrângeri succesive, prin eliminare. Evident, fiecare vers îşi are „traducerea” sa. Prin urmare nu poţi să stai doar în umbră, în ceaţă în nor, pentru că e vorba de realităţi şi fenomene care se schimbă permanent, rapid. O traducere populară ar fi adevărul iese întotdeauna la iveală.

Nu poţi, în viaţă, fi doar călător.² –viaţa presupune şi stabilitate, o „acasă”. Cel care e permanent într-o călătorie trăieşte paradoxal, mai puţin. Cel puţin ca intimitate şi interioritate.

Nu poţi indiferent, inert să fii ³–starea de neutralitate, de inerţie, de inactivitate nu este pentru om una normală.

Şi-n piept să simţi, sfâşietor, un dor.⁴  -viaţa înseamnă şi trăire supremă, astrală, un dor sfâşietor.

Cu buzele cusute, nu poţi mut

Să-ngâni, să cânţi un imn solemn, sonor.⁵ –şi asta din două motive: în rostire rolul buzelor a gurii este unul esenţial, funcţional, obligatoriu. Apoi torturat nu poţi cânta şi mai ales un imn.

Fără duşman, nu toţi lupta cândva⁶ –lupta presupune un adversar, o diferenţă de potenţial, o tensiune.

Fără de taur, brav toreador.⁷ – te defineşti în funcţie de adversar. Dacă adversarul este neînsemnat, gloria ta va fi măruntă, lupta ta oarecare, nesemnificative.

Nu poţi fi singur, fericit şi demn⁸ –cele mai importante sentimente: dragostea, prietenia, compasiunea, altruismul nu se por manifesta decât în doi sau mai mulţi.

Şi singur nu poţi declama în cor.⁹ –corul e, cel mult, o sumă de individualităţi. Pentru a fi singur trebuie să te desprinzi din cor, să fii protagonist sau antagonist.

Nu poţi prezentul să-l atingi, cuprinzi:¹⁰ –un vers cu adevărat filosofic. Prezentul nu există de fapt. Nu întâmplător sunt câteva limbi şi implicit câteva popoare care nu cunosc prezentul . Prezentul e de fapt o graniţă între trecut şi prezent. Sau, altfel spus şi gândit: trăim doar în prezent, dar nu suntem conştienţi de acest lucru.

Fără trecut, nu poţi fi viitor.¹¹ –importanţa trecutului este extrem de importantă pentru om. Trecutul îi asigură modelul funcţional, cutumele, stabilitatea, prestigiul, autoritatea. Viitorul va fi castelul, dar cărămizile, pietrele sunt trecutul.