FRUMOASEI (GAZEL)

Ţi-e viaţa un superb anacolut, 1

Care începe c-un timid sărut, 2

 

Înainte chiar de a te naşte,  3

Când nu ai încă un trecut,

 

Când eşti o simplă adoraţie, 4

Când n-ai plătit încă tribut, 5

 

Când eşti abia o luminiţă,

Desprinsă dintr-un absolut. 6

 

Apoi devii o pagină de carte,  7

Prinţesa-aleasă a unui larg ţinut,8

 

Sau poate, în senin, un curcubeu, 9

Busolă pentr-un brav argonaut. 10

 

Frumoasă! aşa eşti de la natură

Şi nimeni n-ar găsi alt atribut. 11

 

 

 

 

Şi blândă-mbunezi orice vedere,

Chiar cea a unui arnăut. 12

 

Tăcută, ca vagi, adânci mistere.

Ca un secret, o mască sau un scut…  13

 

Ciute vin apă să-ţi bea din palme, 14

Eşti cea desprinsă dintr-un lut,15

 

Ce-acuma vrea să zboare în înalt: 16

Prin tine raza, rază şi-a cernut, 17

 

Prin tine, un surâs e-o aventură, 18

Sau, altfel spus, un cântec mut. 19

Lucian Strochi

FRUMOASEI (GAZEL) (6)

 Ţi-e viaţa un superb anacolut, 1deşi gazelul nu este întotdeauna o poezie având ca temă dragostea, acest gazel are un asemenea subiect, constituind un monolog adresat al unui îndrăgostit. Primul vers conţine şi o primă surpriză: anacolutul e un concept negativ, indicând o întrerupere în structura sintactică a unei fraze. Aici anacolutul are un sens pozitiv, sugerând complexitatea unei vieţi, care se contrazice permanent prin trăiri, fapte şi idei contradictorii. Prin urmare viaţa iubitei nu este liniară, ci complexă, adevărată.

Care începe c-un timid sărut, 2anacolutul conţine o indicaţie iniţială derutantă sugerând un anume parcurs pe care îl va contrazice. În cazul de faţă sărutul va fi o pecete de neşters şi de neuitat a iubirii.

Înainte chiar de a te naşte, 3începe descrierea iubitei aceasta fiind fructul iubirii a doi oameni care se iubesc.

Când nu ai încă un trecut,

Când eşti o simplă adoraţie, 4aceeaşi idee, altfel formulată. Iubita este întâi o adoraţie, o dorinţă şi apoi un copil concret.

Când n-ai plătit încă tribut, 5tributul este o taxă impusă populaţiei de altă religie decât islamul. Tributul se plătea însă de la o anumită vârstă, în ideea că cel care îl plătea avea această posibilitate.

Când eşti abia o luminiţă,

Desprinsă dintr-un absolut. 6 –  se insistă pe ideea unei iubite cosmice, primordiale.

Apoi devii o pagină de carte,  7proiecţia devine poveste, pagină de carte, personaj ficţional.

Prinţesa-aleasă a unui larg ţinut,8în fine, iubita devine doamna şi stăpâna unui ţinut şi al unei inimi, devenind prinţesă.

Sau poate, în senin, un curcubeu, 9parcă speriat de concreteţe, iubitul se întoarce la diafan, la imaginar, iubita devenind un curcubeu, adică o frumuseţe efemeră, irizată, o minune a naturii.

Busolă pentr-un brav argonaut. 10argonauţii au fost în mitologia greacă 50 de eroi care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei, au alcătuit echipajul corăbiei Argus (de unde şi numele lor). Deşi toţi argonauţii erau   celebri (Heracle, Tezeu, Orfeu, Castor şi Polux, conducătorul lor, Iason, a reuşit să-i conducă împăcându-i, reuşind să atingă scopul călătoriei şi anume Lâna de aur. Prin urmare, neavând dreptul de a fi membru al echipajului, iubita poate  fi totuşi călăuza argonauţilor.

Frumoasă! aşa eşti de la natură

Şi nimeni n-ar găsi alt atribut. 11  – aluzie la încercările lui Eminescu de a găsi epitete pentru a descrie frumuseţea Cătălinei. Acesta s-a oprit până la urmă la formularea „ o prea frumoasă fată), adjectivul la gradul superlativ absolut coincizând cu gradul pozitiv. De altfel superlativul absolut se poate obţine şi prin repetarea pozitivului: o pădure adâncă, adâncă; o fată frumoasă, frumoasă.

Şi blândă-mbunezi orice vedere,

Chiar cea a unui arnăut. 12 – arnăuţii erau soldaţi mercenari de origine albaneză, angajaţi de domnii ţărilor române ca gardă personală. Erau neîndurători, hotărâţi, cu priviri aprige. Dar arnăut mai înseamnă şi grâul de primăvară, cu bob lunguieţ, de culoare galbenă. Versurile acceptă ambele sensuri, oricât de diferite ar părea ele.

Tăcută, ca vagi, adânci mistere.

Ca un secret, o mască sau un scut…  13 –o femeie frumoasă trebuie să fie plină de adânci mistere, să poarte o mască (masca ascunde, dar şi trădează un personaj, un caracter), să fie un scut heraldic, nu întotdeauna uşor de descifrat. Prin urmare iubitul să fie un iniţiat

Ciute vin apă să-ţi bea din palme, 14 imagine preromantică, insuportabilă pentru sensibilitatea noastră mult mai realistă, mai aspră, mai directă, mai puţin edulcorată

Eşti cea desprinsă dintr-un lut15,   – acest vers e greu de tradus, oferind multiple posibilităţi interpretative. O pasăre prin zborul ei este desprinsă de lut. Eva nu e fiica lutului, precum Adam, ci făurită din coasta lui. Galateea este iniţial o statuie de marmură; Afrodita e născută din spuma mării;  Atena (Minerva) din capul lui Zeus. ş.a.m.d. Lutul mai semnifică şi materia ordinară, cea mai de jos.

Ce-acuma vrea să zboare în înalt: 16este clar că iubita trebuie să zboare, să învingă inerţia banalului

Prin tine raza, rază şi-a cernut, 17un vers frumos, delicat, prerafaelit, care leagă imaginea serafică a iubitei de lumină, de curcubeu, de zbor.

Prin tine, un surâs e-o aventură, 18 –iubita pare o statuie, imperturbabilă, nefăcând nici un fel de concesii.

Sau, altfel spus, un cântec mut. 19 gazelul se termină într-un oximoron, o figură de stil pretenţioasă, marcă sigură a valorii unui text. Acest gazel are eleganţa unui madrigal.