Cornel PAIU: V-aş mai întreba, chit că voi supăra pe unii şi pe alţii, vi se pare normală şi corectă subordonarea Muzeelor de Artă din ţară unor Complexuri Muzeale? Eu cred că este păguboasă şi defavorizează promovarea reală a Muzeelor de Artă, specificul lor propriu. Se amestecă lucrurile. Un director de complex, oricât de capabil ar fi profesional (dar nu prea poate fi, că mai toţi sunt marionete politice!), nu are cum să se dedice tuturor secţiunuilor – istorie, etnografie, ştiinţele naturii, artă… Mai potrivită a fi, după părerea mea, ruperea lor de Complexuri Muzeale şi conectarea lor direct la un centru, care nu poate fi altul decât Muzeul de Artă al României.

Lucian STROCHI: Normal mi s-ar părea ca Muzeele de artă să fie subordonate Muzeului Naţional de Artă al României. În acest fel se asigură un flux corect, judicios al informaţiei, se por organiza reciclări, atestări profesionale, se poate avea o evidenţă naţională a operelor de artă. Dar cum e vorba şi de o subordonare financiară, atunci cred că Muzeele trebuie să aparţină din acest punct de vedere Consiliului Judeţean sau Consiliului local, după caz. Ideea Complexelor Muzeale nu ar fi rea, dacă directorul general ar fi o persoană cu un orizont cultural larg, care să nu favorizeze o secţie sau alta, în funcţie de pregătirea sa. Avem nevoie de muzee de istorie, dar şi de muzee de ştiinţele naturii, etnografice, de artă, muzee dedicate unor scriitori sau artişti importanţi. Mi se pare puţin nedreaptă aprecierea ta cu privire la „marionetele politice”. Nu cunosc bine situaţia actuală, dar cred că un director de complex trebuie să fie o personalitate culturală. Şi mulţi directori chiar sunt…