Din înţelepte cărţi citim aşa:²

Albina-i fulger, lacrima lui Ra.³

Zumzetul dintr-un stup de albine

Seamănă cu cel din uzine.⁴

La Eleusis⁵ şi, mai ales,

La Efes⁶,

Preotesele, cele de haruri pline

Sunt numite albine.⁷

Dacă ne gândim la cele de sus,

Mierea şi acul-s darurile lui Isus.⁸

Platon⁹ şi Pindar¹⁰

Au primit cuvântul în dar:

Când erau în leagăn, albinele

Au venit cu binele

Şi li s-au aşezat pe buze¹¹

Ursitoare

Binevoitoare,

Deloc ursuze…

Şi, să nu-mi uit ideea,

Albina era simbol regal în Chaldeea¹²

Şi în primul imperiu francez.¹³

Pentru cei pătrunşi de crez,

Aşa cum vine cuminte din văzduh,

Albina-i icoana Sfântului Duh.¹⁴

Dacă citim şi-n alte tipare,¹⁵

Albina-i a sufletului

Şi-a cuvântului

Întrupare.¹⁶

Dacă culegi ceară,

Într-o seară,

Ai pentru o sfântă şi-naltă lumânare¹⁷

Şi, ca o alinare,

Sufletele celor cumpătaţi

În albină se întrupează,¹⁸

Într-o zi anume spre amiază…

Şi nu uita, vere,

Peste toate acestea,

Albinei i s-a dus vestea

Că face şi miere.¹⁹

Lucian Strochi

 

 

 

ALBINA¹     – fără îndoială albina este cea mai bogată în semnificaţii insectă, întrecând cu mult musca, viespea, furnica şi chiar scarabeul.  Simbolistica păgână şi cea religioasă, naşterea ei mitică, faptul că este perfect organizată în colonii, produsele sale: mierea, ceara, propolisul, veninul,  precum şi derivatele fiind extrem de importante pentru viaţa omului, hărnicia, devotamentul sunt tot atâtea calităţi care transformă albina într-o fiinţă miraculoasă, sacră.  Hesiod sugera că albina s-a născut din frunzele din vârful unui stejar;  Vergiliu în  Georgicele crede că albinele au apărut din „cadavrul putrezit al unui animal priponit”; miturile greceşti afirmă că  albinele apar din trupul măcelărit al Melissei (Melissa= albină în greacă) de către tovarăşele ei care vroiau să afle secretul nemuririi, Melissa fiind o preoteasă a zeiţei Demeter. Tot o Melissă este   sora Amaltheei cea care l-a hrănit pe Zeus copil aflat în vârful muntelui Ida.  Albina este un  simbol al dreptăţii la hitiţi;  Zeus era „rege al albinelor”,    În arta blazonului albina este reprezentată urcând văzută din spate cu picioarele întinde şi aripile desfăcute, semnificând speranţa. Mierea este o emblemă a blândeţii. Albina nu cunoaşte somnul,  ceea ce ilustrează „veghea creştină”. Stupul este imaginea bisericii şi este emblemă pentru sfântul Ambrozie, sfântul Ioan Hrisostom şi sfântul Bernard. Sfântul Clement  o laudă printr-o parabolă: „Căci albina răscoleşte florile unui câmp întreg ca să alcătuiască o singură miere”.

Din înţelepte cărţi citim aşa:² –toate textele antice ajunse până la noi sunt cărţi înţelepte. Ele s-au salvat tocmai prin valoarea lor, fiind mereu multiplicate şi având astfel şansa supravieţuirii.

Albina-i fulger, lacrima lui Ra.³ – Simbol al regatului Egiptului de Jos, albina e fulger şi lacrima lui Ra, zeul soarelui, aşadar un simbol solar. După o legendă religioasă filtrată de mitologia populară creştină, albina îşi trage obârşia din lacrimile Maicii Domnului, când aceasta se jeluia la moartea lui Iisus.

Zumzetul dintr-un stup de albine

Seamănă cu cel din uzine.⁴ – se consideră că zumzetul   este de fapt cântecul lor.

La Eleusis⁵   -oraş grecesc, aflat la doar 30 de kilometri nord-vest de Atena, eleusis (Eleusina) este celebru îndeosebi templului închinat Demetrei, templu celebru în întreaga Eladă datorită celebrării misterelor eleusine. Numele îi vine de la regele Eleusis, fiul regelui Hermes, ucis de Demetra pentru că aceasta, la ţipetele lui Eleusis, l-a scăpat pe fiul lui Triptolemus în foc. De fapt Demetra ar fi vrut să-l facă nemuritor pe Triptolemus

La Efes⁶, – oraş antic, pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir. Templul zeiţei Artemis din Efes, construit în secolul VI î.e.n., a fost considerat una din cele şapte minuni ale lumii antice. Templul a fost incendiat în anul 356 î.e.n. de către Herostrat, din dorinţa de a deveni astfel celebru. Efesul e important şi pentru creştinism. În Efes a activat o vreme apostolul Paqvel, precum şi Ioan Evanghelistul. În apropierea oraşului a fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul oraşului Luca Evanghelistul. La Efes au avut loc trei sinoade bisericeşti prin care s-a fixat data Sărbătoririi Paştelui (în 190 e.n.), a fost condamnat nestorianismul şi s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos (în 431) şi s-a susţinut monofizismul (în 449).

Preotesele, cele de haruri pline

Sunt numite albine.⁷ – albinele erau  fiinţe de foc, purificatoare şi erau simbolul preoteselor templului, a prorocitelor, a sufletelor curate ale iniţiaţilor, a Spiritului şi Logosului.

Dacă ne gândim la cele de sus,

Mierea şi acul-s darurile lui Isus.⁸ – datorită mierii şi acului, albina este o emblemă a lui Hristos (blândeţe  şi dreptate).

Platon⁹ – unul dintre cei mai importanţi filosofi greci, discipol al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel. Verbul său a influenţat pe Aristotel, Ciceron, Plutarh, Plotin, Anselm, Machiavelli, Descartes. Dialogurile sale au o remarcabilă uşurinţă a discursului şi o mare adâncime a ideilor. Platon considera că sufletele oamenilor cumpătaţi se reîntrupează sub formă de albină.

şi Pindar¹⁰  – poet liric al Greciei antice, Pindar a rămas celebru prin Odele sale

Au primit cuvântul în dar:

Când erau în leagăn, albinele

Au venit cu binele

Şi li s-au aşezat pe buze¹¹  – albina   simbolizează elocvenţa, poezia şi inteligenţa. Albinele ating buzele lui Pindar, Platon şi sfântul Ambrozie aducându-le acestora harul cuvântului. De altfel la evrei numele albinei Dbure provine din  Dbr =cuvânt

Albina era simbol regal în Chaldeea¹² –albina este simbol regal în Chaldeea. Dacia era de drept ţara albinelor, „ţara minunată a melifagilor”. Albinele aveau şi un rol de apărare: „Tracii spun că ţinutul de dincolo de Istru e ocupat de albine şi că din cauza lor nu se poate pătrunde mai departe”. Mierea şi ceara dacilor era extrem de căutată în schimburile comerciale de către greci. Albina are o origine prezoogonică ajutând Fărtatul în adaptarea pământului la cele ale cerului. Într-una din legende albina dă soluţia salvatoare Fărtatului care încreţeşte pământul şi creează văi şi munţi; în alta albina fură prin şiretenie acest secret de la arici. Pentru ajutor , Fărtatul o blagosloveşte să fie sfântă.

Şi în primul imperiu francez.¹³  – albina stilizată a lui Childeric a devenit „floare de crin”, simbol al regalităţii franceze (şi al republicii florentine). Napoleon purta simbolul albinelor pe mantia sa imperială, ca o recunoaştere a regalităţii albinei, dar şi pentru că albina era emblema corsicană a familiei Bonaparte. Albina este şi simbolul hieroglific al Egiptului de Jos.

Aşa cum vine cuminte din văzduh,

Albina-i icoana Sfântului Duh.¹⁴ – Bernard de Clairevaux consideră albina un simbol  al Sfântului Duh.

Dacă citim şi-n alte tipare,¹⁵– texte arabe sau chineze. Ali, leul lui Allah este prinţul albinelor, (care albine după unii ar fi îngeri, după alţii credincioşi). În China numele de albină feng este consonant cu cel de demnitate publică.

Albina-i a sufletului

Şi-a cuvântului

Întrupare.¹⁶ – cuvântul ceir –bheaach din irlandeză înseamnă ceară de albine, dar şi perfecţiune. Am văzut la evrei că numele albinei provine de la cuvânt.

Dacă culegi ceară,

Într-o seară,

Ai pentru o sfântă şi-naltă lumânare¹⁷  – se sugerează un posibil mister. În realitate ceara a fost dintotdeauna un produs extrem de apreciat al albinei

Sufletele celor cumpătaţi

În albină se întrupează,¹⁸ –albina este şi un simbol al cumpătării, dar şi al reînvierii. Afirmaţia îi aparţine, am văzut mai sus, lui Platon.

Albinei i s-a dus vestea

Că face şi miere.¹⁹–încheierea bestiarului se face printr-o lapalisadă, reîntorcându-ne astfel la principalul atribut al acestei minunate insecte.

Prin albină a fost inventată şi  turnarea metalelor „în formă pierdută” (à cire perdue), iar în Egipt, mierea şi ceara erau folosite la mumificare.

În basme, pentru că este expresia adevărului,  albina serveşte la recunoaşterea miresei (fiinţei) adevărate. Versificaţia este dinamică,având măsura variabilă, iar rimele sunt împerecheate şi mai rar îmbrăţişate