Are solzii de jad², de argint³ sau de aur;⁴

Oamenii cred că-i un zmeu⁵ sau un balaur;⁶

Păzeşte comori⁷ sau lână de aur.⁸

Îl găseşti peste tot: în apă,⁹

Doar să-l încapă;

Pe pământ¹⁰, cât e lumea de largă

Şi în cer,¹¹

Acolo poate fi şi de foc¹² şi de fier,¹³

Acolo unde-s vămi, nu şi hotară;

Înoată,¹⁴

Aleargă,¹⁵

Şi zboară:¹⁶

Dă cep la izvoară…¹⁷

E tunet, e fulger, e nor:¹⁸

De ploaie păstrător;¹⁹

Capul şi coada sunt noduri

De lume;²⁰

Poduri –

Pentru începutul de timpuri în spume.²¹

Are limba de foc:²²

Dacă ai noroc

Şi o vâri în sân,²³

Pe soartă devii stăpân.²⁴

Pe trup,

Semne se rup

Şi devin literi vii, poate rune…²⁵

Şi, se mai spune,

Când îl vezi că vine

Spre tine,

Din soare apune,²⁶

Rege vei fi peste ţară şi nume…²⁷

Uneori, se ştie,

Poate fi şi dragon de hârtie.²⁸

La-nceput de an şi de timp²⁹

E şi el sfânt anotimp.³⁰

Lucian Strochi

DRAGONUL¹  – dragonul este una dintre cele mai răspândite specii de pe pământ. El se găseşte în mitologia tuturor popoarelor, iar valorile sale pozitive şi negative sunt impresionante. Dragonul îşi „împrumută” numele şi altor specii: viermilor (viermele dragon, Dracunculus medinensis), peştilor (peştele dragon, dragonul de mare), reptilelor (dragonul din Komodo, cea mai mare şopârlă actuală). Dragonul are valori pozitive în Orient şi Extremul Orient (în China este chiar simbolul vieţii, în Indonezia este considerat un animal protector (un fel de şarpe al casei), în Japonia este păzitorul săbiilor), dar şi valori intens negative în Occident ca o încarnare a răului (la greci şi celţi). Sunt văzuţi ca forţe primare ale naturii şi ale universului, dotaţi cu înţelepciune (mai inteligenţi decât oamenii!), cu puteri magice şi supranaturale. În unele culturi, dragonii au darul vorbirii. De fapt, dragonii sunt o „metamorfoză îngheţată”, având atât caracteristicele reptilelor (corpuri prelungi, acoperite cu solzi, cu ochi mari – de unde şi numele de dragon  –derkomai= văd în greacă), dar au şi aripi precum păsările sau liliecii. Dragonii sunt de diferite specii şi poartă nume şi simboluri diferite (Long –dragonul chinezesc, are patru gheare pentru fiecare picior, cinci dacă este dragon imperial; este simbolul puterii şi stăpânul vremii), Ryu (dragonul japonez, are doar trei gheare la un picior, sunt fiinţe binevoitoare, pozitive, cooperante, îndeplinesc cele mai neobişnuite dorinţe), Yong, yo, kyo (dragoni coreeni, asociaţi cu apa şi vremea), Yilbegan (dragon siberian), Vyalee (dragon hindus), Naga (şarpe cobra uriaş, cu mai multe capete), knucker (dragon scandinav), hidra (monstru-şarpe cu şapte sau nouă capete (întotdeauna impare); prezintă particularitatea că atunci când i se taie un cap, pe locul tăieturii apar două capete), zmey, zmiy, zmai (dragoni slavoni) –simbolizează răul, dragonii româneşti (balaurul şi zmeul), dragoni tătari (zilant), dragoni galezi (Y Draig Goch), dragonul roşu, simbol al Ţării Galilor şi zomoc (un şarpe uriaş care trăieşte în mlaştină, dragoni maghiari  (sarkany , un dragon sub formă umană, giganţi cu mai multe capete) şi sarkanykigyo – un uriaş şarpe înaripat, conduce furtuna şi vremea rea). Dintre dragonii mezoamericani cel mai cunoscut este Quetzalcoatl, zeu aztec (şarpele cu pene), împarte cunoaşterea oamenilor şi este un simbol al morţii şi al învierii. Dintre dragonii africani interesant este amphisbaena, un dragon cu două capete (unul în faţă, celălalt la sfârşitul cozii. Capul din faţă ţine în dinţi coada sau gâtul celuilalt cap, formând un cerc. Un tip de uroboros, simbol al timpului infinit). Dintre creaturile asemănătoare dragonului mai importante sunt: wyvernul (cu două picioare, cel mai mare dragon din lume, peste 15 metri lungime), vasiliscul, un dragon ieşit dintr-un ou clocit de un cocoş şi care poate ucide cu privirea, cu vocea, sau atingând victima; moare dacă se priveşte în oglindă şi leviatanul – un soi de crocodil biblic care poate sufla foc şi care devine în timp balenă (în ebraica modernă). Dragonul poate fi o „amintire atavică”, cea a dinozaurilor, mulţi dintre ei semănând cu un dragon (brontozaurul, stegozaurul, tiranozaurul etc). În română termenul de dragon nu a „prins” datorită posibilei confuzii cu dracul, (a se vedea Dracula, care vine de la Ordinul Dragonului, primit de tatăl lui Vlad–Ţepeş), dar şi pentru că balaurul şi zmeul sunt stări alotropice puternice (zmeul în basm şi balaurul în cultura religioasă). În fine, dragonul reprezintă unitatea dintre cer şi pământ, fiind un simbol al divinităţii şi al transcendenţei, combinând şarpele (simbol terimorf) cu aripile păsării.

Are solzii de jad², – dragonul, ca orice animal fantastic, e imaginat cu  o infinitate de forme şi culori. Jadul este o piatră preţioasă care poate avea o largă paletă cromatică, de la alb la negru şi desigur verde. Din jad se confecţionează bijuterii reprezentând dragoni (şi eu am o asemenea bijuterie), jadul având şi unele proprietăţi magice asemenea dragonului. Prin urmare dragonul de jad are o culoare verde sau este chiar o bijuterie. Aici şi în continuare un joc între denotativ şi conotativ, combinându-se culoarea (verde, argintiu, auriu etc.), cu proprietăţile substanţelor (piatră, metal) şi valorile lor simbolice.

de argint³ – culoarea este specifică animalelor acvatice. În acelaşi timp, argintul îşi dispută cu aurul o supremaţie absolută.

sau de aur;⁴ – auriul, galbenul este o culoare imperială, este culoarea solară.

Oamenii cred că-i un zmeu⁵ –am văzut zmeul este întâlnit mai mult în basme (există însă şi zmeu de hârtie!). Datorită faptului că oamenii nu se pot apropia prea mult de dragon, acesta poate fi confundat cu un monstru asemănător.

sau un balaur;⁶ –termenul de balaur s-a extins mult datorită rimei pe care o conţine (aur, laur) acestea devenind valori simbolice (laurul este un simbol al puterii, al gloriei, dar şi al otrăvii, care de obicei în lumea animală are culoarea galbenă, ca şi aurul de altfel).

Păzeşte comori⁷ –dragonii sunt mari colecţionari de comori. În parte sunt descoperite de ai, mai ales prin activitatea lor subterană, dar sunt şi paznici la comorile oamenilor. Au un singur păcat: iubesc ghicitorilor (asemenea Sfinxului). Câştigătorii unor asemenea concursuri de ghicitori (şi de înţelepciune) primesc comorile sau îi pot încăleca pe dragoni, mai ales în zbor.

sau lână de aur.⁸ două sunt legendele mai cunoscute legate de lâna de aur: cea a Argonauţilor conduşi de Iason şi cea în care protagoniştii sunt Iason şi Medeea, legată de legenda Tomisului.

Îl găseşti peste tot: în apă,⁹  – spre deosebire de cocoş, care este doar un simbol al timpului, dragonul este un simbol ambivalent, al timpului şi al spaţiului. El parcurge cu uşurinţă mediile: în cel acvatic, el se poate ascunde în vârtejuri, ochiuri, curenţi, unde, reprezentând o forţă de temut. În unele legende, apa şi forţa ei energetică sunt reprezentate de doi dragoni, dintre care unul de foc, care se înfruntă, dar care în final se împacă.

Pe pământ¹⁰,  – dragonii care au înfăţişare de târâtoare (reptile, şerpi, viermi etc.) sunt dragoni ai pământului. Sunt cei mai numeroşi şi vieţuiesc în peşteri, mai rar în scorburi sau vizuini.

Şi în cer,¹¹ –dragonii au capacitatea de a zbura fiind dotaţi şi cu aripi. E drept că aripile lor seamănă mai mult cu aripile unui liliac, decât  cu cele ale unor păsări.

Acolo poate fi şi de foc¹²  – aluzie şi la fulgere văzute ca nişte dragoni de foc.

şi de fier,¹³ –aluzie poate la săgeţile şi suliţele care vin ca din cer şi aduc cu ele moartea.

Înoată,¹⁴ – verbe care însoţesc fiecare mediu – acvatic…

Aleargă,¹⁵  – terestru…

Şi zboară:¹⁶– aerian, dragonul fiind excelent dotat fizic.

Dă cep la izvoară…¹⁷ – dragonul este şi un simbol al apei, (râul poate acea forma unui dragon), dar şi a începuturilor.

E tunet, e fulger, e nor:¹⁸  – e vorba de dragonii cerului. De multe ori norii seamănă cu nişte balauri.

De ploaie păstrător;¹⁹ – norii „păstrează” apa

Capul şi coada sunt noduri

De lume;²⁰ – am văzut la amphisbaena această capacitate a dragonului de a deveni cerc, deci de a supune spaţiul şi timpul, adică apriorismele lumii.

Poduri –

Pentru începutul de timpuri în spume.²¹ –aceleaşi valori, altfel poziţionate. Dragonul devine astfel o puncte dintre haos şi cosmos, dintre Creat şi Increat.

Are limba de foc:²² – mulţi dintre dragoni au răsuflarea fierbinte sau chiar varsă foc. E vorba tot de un atavism, dragonii fiind „confundaţi” cu vulcanii.

Dacă ai noroc

Şi o vâri în sân,²³ –legendă interesantă, preţuind curajul şi înţelepciunea

Pe soartă devii stăpân.²⁴ –cine este curajos şi înţelept, nu poate fi decât stăpân.

Semne se rup

Şi devin litere vii, poate rune…²⁵–dragonul, fiinţă înţeleaptă are înscris chiar pe trup această înţelepciune. Trupul dragonului devine un palimpsest, o scriere ciudată, străveche, a literelor şi a simbolurilor, a runelor şi a ideogramelor.

Şi, se mai spune,

Când îl vezi că vine

Spre tine,

Din soare apune,²⁶ –legendă frumoasă, pe care am întâlnit-o în câteva variante.

Rege vei fi peste ţară şi nume…²⁷ – a fi rege peste nume înseamnă a transforma numele în renume, adică a deveni celebru.

Poate fi şi dragon de hârtie.²⁸ –am simţit nevoia relativizării, a detaşării faţă de „subiect”

La-nceput de an şi de timp²⁹ – zodiei dragonului îi corespunde în astrologia occidentală zodia berbecului, zodie cu care se începe anul. Dar dragonul înseamnă şi începutul lumii, deci şi al timpului.

E şi el sfânt anotimp.³⁰ –vers interesant. Generator de timp, dragonul devine un timp sacru, adică unul al tuturor miracolelor posibile, dar şi al eternităţii.