Suntem într-adevăr făcuţi din lut:¹

Adam, se ştie, nu a fost născut^.2

 

Puteam să fim o pasăre, dragon,³

Alt animal străin, necunoscut,⁴

 

Pentru-o cetate mândră, un crenel.⁵

Să nu plătim acum niciun tribut,⁶

 

Să fi rămas doar pur simbol,⁷

Din alte ceruri să ne fi cernut,⁸

 

Da, plăcerea a putut renaşte,⁹

De când, cu noi, durutul e durut.¹⁰

 

Suntem, se spune, un eşec divin, ¹¹

Căci Domnul îşi dorea un absolut.¹²

Lucian Strochi

 

GAZEL BIBLIC (11)   

 Suntem într-adevăr făcuţi din lut:¹ – acest gazel este unul gnomic, cu accente sapienţiale. Versul se referă la episodul biblic al făuririi primului om.

Adam, se ştie, nu a fost născut^.2  – Adam, care înseamnă bărbat este omul primordial plămădit chiar de Dumnezeu.

Puteam să fim o pasăre, dragon,³– e vorba probabil de capriciile Domnului, dar şi de capacitatea sa de a concepe şi de a realiza tot ceea ce îşi doreşte.

Alt animal străin, necunoscut,⁴ –mintea noastră este limitată, nu se poate compara cu fantezia inepuizabilă a naturii, a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte ne este foarte greu să ieşim din nişte tipare logice şi sistemice

Pentru-o cetate mândră, un crenel.⁵  – totul poate fi redus la o esenţă a o lamură a unor lucruri.

Să nu plătim acum niciun tribut,⁶ –vers ambiguu. Plătim tribut că suntem oameni? Cui şi de ce să plătim tribut?n Dar poate fi vorba şi de independenţa lucrurilor faţă de mişcare, energie, ritm.

Să fi rămas doar pur simbol,⁷ –de multe ori lucrurile rămân sub forma unor idei: ideea de scaun, ideea de om, ideea de natură.

Din alte ceruri să ne fi cernut,⁸  – acest cer s-ar fi putut să fie altul sau dimpotrivă, acelaşi cer să fi creat alte realităţi,  noi rămânând în domeniul virtualităţii. Sau poate fi vorba  şi de alte lumi, necunoscute sau necercetate, ipotetice doar.

Da, plăcerea a putut renaşte,⁹  – se sugerează bucuria fractalică, bucuria diviziunii, a înmulţirii.

De când, cu noi, durutul e durut.¹⁰ –pentru om, naşterea presupune durere, după cum întreaga sa viaţă e presărată de dureri.

Suntem, se spune, un eşec divin, ¹¹ – Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa, dar această asemănătoare este doar una formală, omul neavând câteva din atributele, puterile divinităţii: nemurirea, ubicuitatea, capacitatea de a influenţa decisiv natura.

Căci Domnul îşi dorea un absolut.¹²– probabil că Dumnezeu creând omul şi-a dorit un copil al său. Din păcate, pentru El şi pentru noi, acest proiect a eşuat, omul neputându-se  ridica la o condiţie divină, rămânând în stadiul de animalitate.