COSMAR CU GRAVURA MEDIEVALA (GAZEL)

În evul mediu mă trezesc cu-armură:1

Nu ştiu sunt eu sau sunt doar o dublură.2

 

Sau poate vin, solemn, dintr-o gravură3

Sau poate-s doar un rând dintr-o scriptură.4

 

Apar grotesc dintr-o caricatură,5

Dintr-un album scăpat de sub cenzură,6

 

Coşmar ce naşte altă creatură,7

Uitat de Dumnezeu şi de măsură.8

 

În piept, adânc, se vede-o crestătură,9

Din ea musteşte roşu-o picătură.10

 

Scheletu-i doar fractură cu fractură11

Şi trudnic port, un lanţ de spini, centură. 12

 

Blestem invoc dintr-o străină gură, 13

Nu-i rană de cuţit şi nici arsură.14

 

Mi-e trupul tot o singură nervură.15

Puroi e-n fiece încheietură. 16

 

Pe frunte diavolul mi-a pus o semnătură,17

Rotundă, albă, ca o muşcătură.18

 

În locul meu rânjeşte-o târâtură,19

N-o recunosc, căci n-are-o trăsătură. 20

 

E-o noapte neagră, cu fulgerătură,21

Pentru apocalipsă-i uvertură.22

 

Nebunul m-a surprins într-o pictură:23

Eu n-am cu toate astea legătură,24

 

Sau poate dublul mi-a făcut figură25

Şi îmi trimite-un glonţ iscălitură. 26

 

Dar scap, n-am nicio lovitură,

Vreo rană, nicio julitură.

 

După ce fac şi ultima dresură. 27

Mă urc tăcut, în zori, într-o trăsură… 28

Lucian Strochi

 

Coşmar cu gravură medievală  (Gazel) 12  

 În evul mediu mă trezesc cu-armură:1 – e greu de imaginat altfel un bărbat din evul mediu, cu excepţia oamenilor bisericii, altfel decât în armură.

Nu ştiu sunt eu sau sunt doar o dublură.2 –armura funcţionează ca o mască, ascunzând adevărata identitate a cavalerului.

Sau poate vin, solemn, dintr-o gravură3 –un om în armură este impozant, având autoritatea unei vechi gravuri.

Sau poate-s doar un rând dintr-o scriptură.4  – importanţa oamenilor în armură se confundă, în cazul cruciaţilor de exemplu, cu o autoritate absolută.

Apar grotesc dintr-o caricatură,5armura însă poate stârni ilaritate, nedumerire, poate fi subiect de caricatură, atunci când armura nu e purtată de un luptător.

Dintr-un album scăpat de sub cenzură,6 aluzie la o epocă poate cea a dictaturii proletariatului, unde nobilii nu puteau fi reprezentaţi decât cu defectele lor majore. Nu şi ca luptători.

Coşmar ce naşte altă creatură,7 –aluzie la fantoma omului nou, cel cu mânecile suflecate, purtând şapcă şi părul tuns regulamentar. Înlocuirea tiraniei omului în armură cu un om în uniformă poate produce un adevărat coşmar.

Uitat de Dumnezeu şi de măsură.8 –oamenii noi sunt atei şi luptă doar pentru pace şi pentru înlăturarea răului

În piept, adânc, se vede-o crestătură,9 –armura făcută cu scopul de a proteja luptătorul nu poate ascunde însă rana.

Din ea musteşte roşu-o picătură.10rana nu e întotdeauna vizibilă, dar sângele da.

Scheletu-i doar fractură cu fractură11după moarte, scheletul unui luptător arată implicarea acestuia în luptă, rănile pe care  le-a primit. Loviturile sunt prezente pe oase ca un răboj.

Şi trudnic port, un lanţ de spini, centură. 12aluzie poate şi la martiri, unii dintre ei sfinţi-soldaţi.

Blestem invoc dintr-o străină gură, 13străina gură e limba blestemului, a injuriei, a urletului, nu a şoaptei, a blândeţii, a dragostei

Nu-i rană de cuţit şi nici arsură.14gura este o realitate anatomică, un organ al rostirii, nu o rană de cuţit sau de foc.

Mi-e trupul tot o singură nervură.15e vorba de o sensibilitate exacerbată. Numai nerv este replică la numai muşchi, numai piele şi oase, numai ochi.

Puroi e-n fiece încheietură. 16acum portretul celui ce poartă armură devine unul al unui damnat, grotesc, imposibil de privit, de înţeles, de acceptat.

Pe frunte diavolul mi-a pus o semnătură,17 –cruciatul, omul în armură nu sunt oamenii lui Dumnezeu, ci ai diavolului, răspândind în jur  spaimă, moarte, distrugeri, exod, foamete.

Rotundă, albă, ca o muşcătură.18semnul diavolului nu poate fi decât o muşcătură.

În locul meu rânjeşte-o târâtură,19 –aşa cum vampirul modifică, prin muşcătură, prin metamorfoză destinul unui om, transformându-l în vampir, muşcătura diavolului transformă omul într-un diavol.

N-o recunosc, căci n-are-o trăsătură. 20nu putem vedea diavolul sau alţi monştri, ni-i putem doar imagina.

E-o noapte neagră, cu fulgerătură,21 –numai noaptea cheamă spiritele malefice.

Pentru apocalipsă-i uvertură.22 noaptea este uvertura unui apocalipse.

Nebunul m-a surprins într-o pictură:23de fapt eu pot fi doar portretul unui pictor nebun.

Eu n-am cu toate astea legătură,24eu sunt cu totul altul decât cel din reprezentare.

Sau poate dublul mi-a făcut figură25 –motivul dublului este unul fantastic,de multe ori diavolul uzează de acest motiv

Şi îmi trimite-un glonţ iscălitură. 26aluzie la rană, dar şi la buzduganul din basm care anunţă sosirea zmeului, a stăpânului

Dar scap, n-am nicio lovitură,

Vreo rană, nicio julitură,

După ce fac şi ultima dresură. 27 – totul nu e decât un vis, un scenariu, o dresură, un spectacol de circ.

Mă urc tăcut, în zori, într-o trăsură… 28 –trezirea poate fi şi plecarea în zori într-o trăsură. Adică moartea. Cu alte cuvinte visul a fost real, dar nu era un vis anatomic, ci un delir. Apare din nou motivul trăsurii, al diligenţei, prezent în atâtea alte poezii.