E plină casa asta de rumori,¹

Cum vasul este plin de-atâtea flori.²

 

Raza de soare pare o strună,³

Noaptea ne-nconjură blânde terori.⁴

 

Privesc la o veche gravură,⁵

Acoperită de grele ninsori.⁶

 

Cireşi adorm în umbră de sărut,⁷

E-atât de senin, că poţi şi să mori.⁸

 

Şi toate sunt la locul acela,⁹

Unde se vând, se descopăr comori.¹⁰

 

Visez că scriu, că primesc, că citesc,

De la tine, mii de scrisori surori.¹¹

 

Te simt parfum catifelat, de crin,¹²

Din cupă-i  beau distilate licori.¹³

 

Lumină lină, lini lumini,¹⁴

Cea mai îmbătătoare din culori.¹⁵

 

Eşti atât de frumoasă, iubito,¹⁶

Încât pari victima unei erori.¹⁷

Lucian Strochi

Gazelul iubirii casnice 14  

E plină casa asta de rumori,¹ –acest gazel închinat iubirii este unul dintre cele mai tandre din câte am scris. Este redactat sub forma unei scrisori delicate, adresate iubitei, dar de fapt este un monolog adresat. Acest prim vers este unul anti sinestezic, percepţia realităţii se face printr-un singur simţ, ceea ce paradoxal, măreşte acuitatea senzoriale. Cuvântul rumori este bine ales sugerând sunetele nedesluşite, vagi, multe, amestecate ale unei case.

Cum vasul este plin de-atâtea flori.² – comparaţia pare facilă, dar este expresivă, sugerând subtil  unitatea unui destin, complementaritatea, asocierea, familia.

Raza de soare pare o strună,³  – se insistă pe sonor şi nu pe vizual, dar şi pe ideea de ritm, de muzică universală.

Noaptea ne-nconjură blânde terori.⁴ –blânde terori este un oximoron ce sugerează şi o acomodare prin repetiţie (noaptea) a unei spaime.

Privesc la o veche gravură,⁵ –ni se sugerează că nu e vorba decât de artă, de  o ficţiune, de o imitare a naturii.

Acoperită de grele ninsori.⁶ – ambiguitate, dar e clar că nu gravura e acoperită de grele ninsori, ci imaginea reprezentată în acea gravură. Deşi poate fi vorba de o estompare a contrastelor, până la alb, de unde şi ideea de grele ninsori.

Cireşi adorm în umbră de sărut,⁷ –cireşul e o floare a dragostei, dar şi a jocului. Floarea de cireş cere o contemplare absolută, după cum cireşele se pun ca cercei la urechi de către copii, dar şi de către îndrăgostiţi.

E-atât de senin, că poţi şi să mori.⁸ –uneori şi prea multă frumuseţe poate ucide, din cauza emoţiei puternice, dar şi a regretului că abia atunci, prea târziu, descoperi frumuseţea.

Şi toate sunt la locul acela,⁹ –lucrurile dragi se găsesc în locuri care devin dragi.

Unde se vând, se descopăr comori.¹⁰ – e vorba de comori cu sens denotativ, dar şi de unele cu sens conotativ. Aluzie şi la expresia latină genius loci (spiritul locului) şi la teoria potrivit căreia atunci când eşti pe pământul natal eşti mai performant.

Visez că scriu, că primesc, că citesc,

De la tine, mii de scrisori surori.¹¹ –fiind vorba de comuniune de gânduri şi de sentimente, scrisorile sunt surori, semănând una cu cealaltă.

Te simt parfum catifelat, de crin,¹² –crinul are într-adevăr un miros plăcut, specific, fiind după unii unul din cele şase esenţe fundamentale. Sinestezic vorbind, crinul este prin culoarea sa, un simbol al inocenţei şi al sfinţeniei, dar şi culoare regală, semn heraldic (crinul francez, crinul florentin).

Din cupă-i  beau distilate licori.¹³ –suprem rafinament, să bei licori, poate nectar, poate ambrozie, din cupe de flori.

Lumină lină, lini lumini,¹⁴ –formulare celebră din textele sfinte; o găsim şi la Ioan Alexandru (lumină lină, lini lumini/ răsar din codrii mari de crin); Tudor Arghezi are şi el o poezie intitulată Lumină lină. Todor Gheorghe a pus pe muzică, impresionant, textul lui Ioan Alexandru.

Cea mai îmbătătoare din culori.¹⁵ –lumina conţine toate culorile (spectrul rogvaiv)

Eşti atât de frumoasă, iubito,¹⁶  – abia acum iubitul îşi declară liber dragostea.

Încât pari victima unei erori.¹⁷ –acest vers, folosit de mai multe ori în Ancadier în variante asemănătoare e greu de tradus. O explicaţie ar fi aceasta: iubita este atât de frumoasă, încât are o imagine angelică. Această imagine este o eroare în lumea noastră reală, unde îngerii nu încap, nu pot supravieţui. Într-o altă interpretare, Dumnezeu a greşit, frumuseţea iubitei plămădită de mâinile, inima şi ochiul său a ieşit mai pregnantă decât tiparul ideal, iniţial. Acest vers este replica peste timp a versului eminescian o prea frumoasă faptă, un superlativ absolut ce conţine o hiperbolă augmentativă, sub aparenţă diminutivală.