CORNEL PAIU: Ce credeţi despre folosirea regionalismelor într-un text (proză, poezie, eseu…)? Contribuie, conservă ori păstrează acestea un fel de marcă regională şi stilistică?

LUCIAN STROCHI: În proză regionalismele pot localiza o zonă, dându-i câteva repere lingvistice. Dar asta nu face textul mai valoros. Literatura nu e dialectologie. Uită-te la opera lui Victor Vlad Delamarina, un bănăţean ingenios şi dialectal, dar atât. Uită-te şi la Creangă, cel care reuşeşte să facă din regionalism un cuvânt universal. Folosit însă cu pricepere, un regionalism poate avea valoare de diamant. Gândeşte-te la cum ar suna nedialectal S(e)ara de deal, sau folosirea lui „încalte” – la Eminescu.