Calul este un animal cosmofor, primordial, htonian, terimorf, solar, clarvizionar, simbol al timpului, al trecerilor, al iniţierii, al curăţeniei, uranian, fantastic, heraldic, prevestitor de nenorociri, simbol al frumuseţii şi al înţelepciunii, vorbitor.

Citesc în Upanişade² – upanişadele sunt o parte din Vede şi formează Scripturile hinduse, care formează principiul spiritual al hinduismului vedic. Upanişadele sunt contemplaţii mistice sau spirituale ale vedelor şi sunt cunoscute ca Vedanta (punctul culminant, sfârşitul vedelor); cele mai vechi upanişade sunt Brhadaranyaka şi Chandogya, datate în secolul VIII î.H. Tot din upanişade aflăm omul ajungea la starea de nemurire prin sacrificiul calului cosmic.

Despre fantastice cavalcade³– prin cavalcade înţelegem şi avântul asupra cosmosului.

Şi înţeleg

De ce un cal

Nu e un animal,

Ci universul întreg.⁴ – calul este un animal cosmofor. Versurile următoare nu fac decât să privească prin epură o translaţie animal – natură –cosmos.

Pe înţelesul tuturora:

Capul calului e aurora;⁵ – această „înţelegere” a calului nu e posibilă fără sacrificiul calului. Din upanişade aflăm că aurora este capul calului holocaustului

Soarele e ochiul⁶, – tot din upanişade

iar vântul

E sufletul ce-a cunoscut cuvântul;⁶ – din upanişade

Munţii – ficatul şi plămânii;⁷ –din upanişade. Imaginile medievale îl prezintă la fel de om diferitele organe ale sale căpătând valenţe cosmice.

Lunile şi zilele săptămânii – din upanişade

Articulaţiile;⁸ –calul este prezentat atât spaţial, cât şi temporal, adică total

Spaţiile

Se ascund în pântec;⁹ –de fapt în text apare cuvântul spaţiu (la singular), deci universul e prezentat unitar

Nechezatul este cuvânt şi cântec;¹⁰ –nechezatul lui este limbajul

Partea din faţă a corpului e soarele la răsărit;¹¹

Trupul e anul¹², – trupul se identifică cu timpul, cu un an cosmic

crupa este asfinţit; ¹³– crupa este opusă capului, aşa cum răsăritul se opune apusului

Fluviile sunt venele¹⁴, – translaţiile nu mai sunt atât de surprinzătoare dacă acceptăm această hiperbolă gigantică. În upanişade mai apare şi nutreţul lui care este…nisipul din deşert.

focul – grumazul¹⁴; – din upanişade. Focul a fost asemănat cu coama calului (ca la leu)

Cerul – spinarea¹⁵, – din upanişade

şaua – talazul¹⁶; – e un adaos personal

Polii – flancurile¹⁷, – din upanişade. Ca animal cosmofor, fiecare parte a calului este importantă.

emisferele – coastele¹⁸; – din upanişade

Oasele – astrele ;

Nourii – carnea¹⁹, –din upanişade chiar într-un asemenea imaginar debordant se păstrează anumite date real(list)e: oasele sunt mai dure decât carnea, aşa cum astrele par mai dure decât norii

zilele şi nopţile, călătoarele –

Picioarele²⁰; – din upanişade. Din nou e subliniată valoarea temporală a calului.

Urina este ploaia²¹, – am mai întâlnit această idee şi la alte popoare; mai mult urina jaguarului poate forma chihlimbarul sau chiar jadul.

pământul – pielea²²; – pământul este pielea animalului (aceeaşi valoare o găseam şi la taur)

Arborii şi ierburile – coama²³. – tot acest efort formidabil de a cosmiciza calul, are în upanişade un cvadriplu rol: ca iapă va da naştere zeilor; ca războinic –Gandharva-şilor (oamenilor-cai); ca fulger  -demonilor , iar calul obişnuit va da naştere oamenilor.

Când cunoaşte teama,

Din tremurul lui se naşte tunetul,

Sunetul.

Părăsite şei sunt munţii:²⁴ –e interesantă istoria acestui vers şi al întregului micropoem care se încheie cu refrenul: caii au fugit prin văi. Am scris versurile pe la 14 ani, după ce am avut o halucinaţie şi când întregul univers mi s-a părut că e tributar, dependent de cal. Desigur auzisem de „şeile munţilor”. Evident caii primordiali au dispărut, au fugit, lăsând în urma lor universul marcat de formele şi atributele calului.

Lucian Strochi