Poţi spune: străveziul caolin¹

Şi vinu-acesta e un scump rubin.²

 

Poţi crede: moartea e un lung leşin,³

Iar duhul apei, în amurg, delfin.⁴

 

Poţi spune despre codru că-i virgin,⁵

De negrul mat că este opalin.⁶ 

 

Poţi spune despre turc că e creştin,⁷

Despre norvegian că-i bizantin.⁸

 

Şi trandafirul poate fi ciulin,⁹

Şi diavolul aspiră spre divin.¹⁰

 

Celebrul poate fi şi anonim,¹¹

Germanul se trezi mai ieri latin.¹²

 

Mălinul plânge-n văi şi lunci – măslin,¹³

Nectarul are gustul de pelin. ¹⁴

 

Preamultul poate fi şi el puţin:¹⁵

Elefantul se vrea bale(ne)rin. ¹⁶

 

Cosmonautul e un beduin, ¹⁷

Ţăranul din cătun e citadin, ¹⁸

 

Sărutul poate fi verde venin, ¹⁹

Dar poate fi şi un dorit vaccin.²⁰

 

Amurgul moare leneş, cabotin,²¹

Iară vioara-i clar un clavecin. ²²

 

Ateul e călugăr capucin,²³

Ologul este mare balerin, ²⁴

 

Un şef de stat e-adesea manechin,²⁵

Episcopul un mare libertin, ²⁶

 

Romanu-a devenit învins elin, ²⁷

Urcuşul poate fi şi un declin, ²⁸

 

Îndrăgostitu-i mare misogin, ²⁹

Iar cantorul, perfectul muezin.³⁰

 

Scrutinul poate fi oricând suspin,³¹

Şi plopul drept, un chinuit smochin.³²

 

Şi mortu-a devenit de ieri yoghin,³³

Şi calul s-a trezit biblic asin.³⁴

 

Apusul se trezeşte levantin,³⁵

Iar melcul – ager, mare pelerin.³⁶

 

Cărnuri sărate se ascund în scrin,³⁷

Discursul poate-ncepe cu amin.³⁸

 

Dar ce-i cu-acest ciudat, nebun festin,

Cu vorbe deraiate pe satin?³⁹

 

De ce acest limbaj ciudat, străin,

Această portocală bleumarin?⁴⁰

 

Cuvinte se strecoară şi serpentin,

Visează-un viitor de arlechin.⁴¹

Lucian Strochi

 

GAZELUL  CUVINTELOR CARE AU ÎNNEBUNIT din senin  (18) 

 Poţi spune: străveziul caolin¹– ca simplu cititor, am şi eu dreptul la câteva opţiuni. Acest gazel este unul din textele mele preferate şi asta din mai multe motive: perfecţiunea formală, în primul rând monorima, ambiguitatea, omonimia şi polisemantismul, ingeniozitatea construirii imaginilor care confirmă şi contrazic oximoroanele, elogiul indirect pe care îl aduc cuvintelor şi implicit limbii române. caolinul este o rocă argiloasă, cu o granulaţie fină, de culoare albă, lipsită deci de oxizi, din care se obţin cele mai fine porţelanuri şi hârtie de  bună calitate. În farmacii este numit bolus alba şi este o materie primă pentru pudră. Numele îi provine de la dealul  (Gao ling = movilă albă –unde a fost găsit şi exploatat). Denumirea apare în scrierile a doi călugări iezuiţi în secolul XVIII, înlocuind nume precum argilă albă sau pământ de Passau. Străveziul caolin este un oximoron, dar care evidenţiază calităţile caolinului, din această argilă reuşindu-se vase de grosimea şi fragilitatea cojii de ou, precum şi o uşoară culoare albăstrie sugerând transparenţa. De altfel toate cuvintele din gazel au o legătură mai mult sau mai puţin evidentă între ele.

Şi vinu-acesta e un scump rubin.²  – vinul este evident un lichid, cu o strălucire aparte, iar rubinul este o piatră preţioasă din familia corindonului, de culoare roşie, atunci când conţine ioni de crom. Celelalte varietăţi, de alte culori se numesc safire. Corindonul este un oxid de aluminiu. Când conţine şi ioni de fier  şi de titan, el capătă o culoare albastră. Culorile safirului pleacă de la incolor (leucosafir), brun, sur, roz, galben, verde, violet. Topazule un safir galben, iar ametistul un safir violet. Când safirul e verde se num este smarald oriental. Legătura cu versul anterior (străveziu) şi cu faptul că rubinul aparţine pământului este evidentă.

Poţi crede: moartea e un lung leşin,³ –deşi pot fi confundate, leşinul şi moartea sunt totuşi două lucruri diferite. Leşinul este o pierdere trecătoare a cunoştinţei, fără oprirea ritmului cardiac şi a mişcărilor respiratorii, provocată de o hipotoxie a creierului. Moartea  reprezintă încetarea proceselor vitale la nivel ţesuturilor şi organelor. Moartea este opusul vieţii. Între leşin şi moartea se interpun letargia, agonia, coma. Cei doi termeni se întâlnesc cu sens denotativ în expresii cu valoare de superlativ absolut: leşin de plăcere sau sunt mort, după… Evident prin aceste conotaţii, acest vers se leagă de precedentele.

Iar duhul apei, în amurg, delfin.⁴ –amurgul este prin tradiţie un timp al morţii: şarpele moare doar în amurg (asfinţit), după amurg urmează noapte, percepută ca o variantă o morţii. Duhul apei se referă la o personificare, la un proces de metempsihoză, iar delfinul este un simbol al vieţii, a tot triumfătoare.

Poţi spune despre codru că-i virgin,⁵ –un codru este un simbol al labirintului însemnând eternitate, moarte, imuabil. Cu atât mai mult dacă e „virgin”, adică neatins.

De negrul mat că este opalin.⁶  – negrul mat nu are deloc strălucire, dar este o sumă a tuturor culorilor, inclusiv roşu, albastru, alb, verde, culori, deja evocate în text. Opalinul are o culoare lăptoasă, având reflexele caracteristice opalului. Vinul poate fi o licoare opalină, vasul de caolin poate avea o asemenea culoare.

Poţi spune despre turc că e creştin,⁷ –  începând cu acest vers, elementul uman, absent în versurile de până acum, apare pregnant. Desigur turcul este musulman dar există şi turci creştini, cum ar fi găgăuzii de exemplu. Pe de altă parte, în sens larg, Dumnezeu este unic pentru toţi.