CORNEL PAIU: Ce sentimente vă stârneşte epoca feudală – în general, feudalismul românesc – în particular? E o perioadă istorică nu lipsită de un anumit farmec, din punct de vedere literar-artistic şi nu numai!

LUCIAN STROCHI: Cunoaştem feudalismul prin cărţile de istorie şi prin câteva romane, între care cele istorice ale lui Mihail Sadoveanu. Îl vedem pe Ştefan cel Mare şi Sfânt cu ochii lui Sadoveanu. Începuturile noastre, dincolo de perioada dacă, pornesc de pe la 1330-1959, deci în feudalism. Cel care a simţit cel mai bine feudalismul cred că a fost însă Eugen Barbu. Prin el găsesc un feudalism românesc fascinant, cu nimic mai prejos de feudalismul francez, englez, spaniol, aceste „feudalisme” fiind infinit mai „mediatizate”. Principele sau Săptămâna nebunilor sunt cărţi cu adevărat „nebune”.