CORNEL PAIU: Urmărind secvenţele aceleiaşi idei… Într-o încercare personală de definire a curentului literar-artistic de care aminteam şi altă dată în alt context, dar şi în acest interviu, „Esenţialismul”… Încercare tenace şi insistentă… Comentând „Un poet din Banat”, respectiv creaţia „energicului Octavian Doclin”, criticul literar şi universitar Adrian Dinu Rachieru, afirma că acesta „se vrea minimalist, scuturându-se de podoabe, visând esenţializarea” unor „fragmente de existenţă”. Aşadar existenţa şi esenţa, complementaritatea Existenţialism – Esenţialism, cel din urmă „minimalist”, adică rudă apropiată cu Minimalismul! Aşa să fie oare?

LUCIAN STROCHI: Da. Bacovia este un asemenea poet minimalist. Este esenţă pură. Nimic în plus, nimic în minus. Până şi diamantele se taie şi se şlefuiesc pentru a ajunge briliante. Odă (în metru antic) este o capodoperă în timp ce unele poeme ale lui Eminescu, mult mai lungi şi mai ambiţioase, nu.  Asta nu înseamnă că tot ce e scurt este valoros şi ce e lung e …aproximativ. Dacă gândim aşa, rămânem fără epopei.