Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI– 7 ianuarie 2017 (31)

CORNEL PAIU: „2016 – Anul Constantin Brâncuşi”. Se anunţa înălţător, dar a sfârşit în balta dezamăgirii şi ignoranţei. Ştiţi la ce mă refer! La indiferenţă, la demagogie, la prostie… În ce ne priveşte l-am evocat în august la Câmpulung Muscel, cu prilejul evenimentului dedicat dialogului cultural „Roman-Bacău-Piatra-Neamţ-Câmpulung Muscel”, la care am mai făcut referire în interviul de faţă. Cât priveşte interviul nostru, cred că am vorbit puţin despre Brâncuşi. De aceea, pentru a corecta cumva această stare de fapt, aş dori să vă rog să-l definiţi pe infinitul sculptor şi creator, să-i faceţi un portret unic, uzitând de informaţiile culese pe când vă pregăteaţi şi dizertaţia despre Brâncuşi, pe care aţi susţinut-o tot în ambianţa oferită de Complexul Muzeal Câmpulung Muscel.

LUCIAN STROCHI: Brâncuşi este un geniu şi ca orice geniu începe o epocă, schimbă cutumele, inaugurează o artă unică, cum nu se mai văzuse până atunci. Cu el începe sculptura modernă. A integrat în artă natura, a integrat arta în natură, a  dus ideea la o formă perfectă. Nu întâmplător Brâncuşi este şi autorul unor aforisme geniale, din acelea care traversează vremurile. E stihial, strânge toate experienţele umane de la folclorul românesc la experienţele africane, de la sugestiile unor contemporani  la rune.