Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI– 7 ianuarie 2017 (32)

CORNEL PAIU: „Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ.”, afirma Constantin Brâncuşi. Câte comentarii n-ar putea suporta numai această expresie, numai formularea cu rezonanţe poetice „dincolo de pământ” şi chiar numai singur cuvântul ultim din aforismul brâncuşian „pământ”! Se pare că (i-)a reuşit! A înălţat „totul dincolo de pământ”, în „imensitatea văzduhului”! „Totul”: adică lumea, creaţia, arta, geniul!

LUCIAN STROCHI: Dar tot atât de adevărat este că a şi adus cerul pe pământ. Să ne gândim la Coloana infinită, fără sfârşit, stâlpul, spune-i cum vrei. Aparţine cerului sau pământului. Nu cumva prin ea cerul se înşurubează în pământ. Sau Masa Tăcerii, care poate fi un model solar, o cină de taină a apostolilor, dar şi o masă pentru un truditor obosit, un scaun pe care să se aşeze oricine.