Am văzut o monedă de-argint:² –pe monedele antice apărea foarte des animale, singure sau însoţind zeităţi, îndeosebi zeităţile legate  de fecunditate.

Pe avers avea un labirint

Şi-n mijloc pe Minotaur,³– alături de mitul labirintului, întâlnim şi pe acela al minotaurului. Minotaurul nu este altceva decât un animal fantastic, jumătate taur (partea superioară) şi jumătate om.  (La centauri este exact invers, partea animalică este a doua jumătate). Mitul minotaurului porneşte de la Ghilgameş, fiul zeiţei Vacă şi al unui preot. Enkidu prietenul lui Ghilgameş este inversul său, având trup de taur şi cap de om. Mitul Minotaurului s-a asociat însă mai târziu cu mitul labirintului. Minos îi promite lui Poseidon un taur, dar se răzgândeşte. Pasiphae, soţia sa, face o pasiune pentru acest taur şi se acuplează cu el prin vicleşug, zămislind minotaurul. Acesta este închis în labirint, întrucât pustia câmpiile şi se hrănea cu oameni. Moneda preaslăveşte de fapt eroismul lui Tezeu, cel  are reuşeşte să-l omoare în luptă pe minotaur. O întâmplare din copilărie care m-a marcat: la un bâlci din Bârlad am întâlnit un „minotaur”. Mai exact era vorba de un om care avea o jumătate de cap de om şi o jumătate de cap de taur. Omul pretindea că mama sa a fost surprinsă şi violată de un taur. Monstrul ne-a arătat limba: jumătate era normală, jumătate de câteva ori mai groasă. Ne spunea că simte numai cu limba „umană”. Maxilarul stâng era foarte mult alungit, devenind o falcă. Ochiul stâng era şi el de câteva ori mai mare decât cel de om. Nici acum nu ştiu dacă acea fiinţă era o anomalie a naturii, sau totul era un truc menit să-i impresioneze pe cei veniţi la bâlci. Oricum omul pretindea că vede cu ochiul de bou lucrurile de două ori mai mari decât sunt şi că de aceea vita nu atacă omul: pentru că îl vede mult mai mare decât e în realitate. Mărturisesc că am plecat foarte impresionat de la bâlci şi multă vreme am visat noaptea acea creatură…

De aur;

Apoi, pe un inel,

L-am văzut, tot ca taur,

Pe zeul El⁴ –zeul El este reprezentat de o statuetă de bronz ce se prindea în  vârful unui baston un însemn ca acela al Viţelului de aur. Cultul zeului El a fost interzis de Moise.

Şi, ca să fim în ton,

Am văzut şi taurul de bronz al lui Poseidon.⁵ – de fapt lui Poseidon îi aparţineau taurii neîmblânziţi.

Nu e de prisos

Să-l adăugăm şi pe Dionysos.⁶– aceiaşi tauri îi aparţineau şi lui Dionysos, considerat zeul fecundităţii secunde.

Chiar Zeus, văzând-o pe Europa,

S-a dat peste cap, hopa,

Şi s-a preschimbat,

Pe dat,

În taur alb ca neaua:⁷-Zeus se preschimbă în taur alb ca neaua şi se culcă la picioarele Europei. Când aceasta îl încalecă, taurul se înalţă în văzduh, străbate marea, ajunge în Creta unde se împreunează cu Europa. Legenda spune că au avut chiar trei copii.

Să fie un nou continent i-a fost steaua… Se apare că numele continentului nostru vine de la acest mit.

Lucian Strochi