Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI– 28 ianuarie 2017 (7)

CORNEL PAIU: Reamintindu-ne de prima societate literară românească, „Junimea”, cred că ideile culturale şi principiile de valoare ale acesteia sunt încă de mare actualitate, însă mai sunt oare respectate astăzi? Mai există astăzi o opoziţie fermă contra mediocrităţii, improvizaţiei, imposturii, grandilocvenţei, formalismului…?

LUCIAN STROCHI: Întotdeauna a existat mediocritate, improvizaţie, impostură, grandilocvenţă, formalism. Nu de puţine ori mediocritatea a învins. Să ne gândim la „academicianul” A. Toma şi la poeziile lui. Această nulitate vroia să-l corecteze ideologic şi metric pe Eminescu! Sau la poetul Theodor Neculuţă, marele poet cizmar. Sau la poeţii muncitori şi poeţii ţărani din timpul comuniştilor. Şi asta când în România mai trăiau, în 1960, Blaga, Barbu, Arghezi, Voiculescu şi începeau să se afirme Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe… Blaga se „bălăcea” metafizic, Arghezi era expresia „putrefacţiei poeziei”, Voiculescu avea probleme cu „Rugul aprins”, iar Ion Barbu nu mai era (ca poet) pur şi simplu! Dar îl aveam pe Eugen Frunză, pe Dan Deşliu, pe poeţii deveniţi scriitori după ce publicau o poezie la Gazeta de perete. Există întotdeauna o Ocultă care stabileşte valorile. Traian T. Coşovei era considerat cel mai mare poet al generaţiei sale. Un poet onorabil, dar atât…