E astăzi ziua cărţilor deschise,¹

Poţi să adormi profund în manuscrise,²

 

Visând la dragoste şi sinonime,³

La tandre, neştiute paradise.⁴ 

 

Tăcut te plimbi, printre vechi anluminuri,⁵

Printre atâtea pagini interzise,⁶

 

Prin bleu ciel, prin roşul permanent,⁷

Cuvinte moarte sau nicicând ucise, ⁸

 

Triumfă peste verbele vestale,⁹

Peste atâtea fraze compromise,¹⁰

 

Blancul, mai alb decât hermina, crinul,¹¹

Adulmecă mirosul de narcise. ¹²

 

E carte oare, nu-s cumva vitralii, ¹³

Alte minuni, abia acum promise?¹⁴

 

Sunt pagini încifrate în mandale¹⁵

Şi alte labirinturi sinucise… ¹⁶

Lucian Strochi

 

Gazel despre frumuseţea cărţilor numite incunabule  (24) 

 E astăzi ziua cărţilor deschise,¹  – acest gazel este un elogiu adus cărţii, simbol extrem de generos, semnificând cunoaşterea, lumea, puterea, magia, celelalte lumi, iluzia, arta, povestirea, sentimentul, istorie,cultura. Ziua cărţilor deschise este o preluare uşor modificată a sintagmei Ziua porţilor deschise, cea care are în intenţie o cultură accesibilă tuturor.

Poţi să adormi profund în manuscrise,²  – nu e vorba evident de a adormi în manuscrise, ci de a visa în ele, aţi imagina lumi extraordinare, paradisuri artificiale.

Visând la dragoste şi sinonime,³ –cele mai căutate cărţi sunt cele de dragoste. Aici sinonime se  referă nu la o posibilitate a mai multor cuvinte de a avea mai multe forme, dar un acelaşi sens, ci la trăirea unor sentimente asemănătoare cu cele din carte.

La tandre, neştiute paradise.⁴  – cartea se bazează pe ficţiune, pe capacitatea autorului de a propune frumuseţi noi, unele nemaiştiute.

Tăcut te plimbi, printre vechi anluminuri,⁵  – un incunabil, o carte veche e o întâlnire cu trecutul,  cu istoria ştiută sau secretă.

Printre atâtea pagini interzise,⁶  –multe din cărţi era datorită conţinutului lor, trecute la index, fiind interzise îndeosebi de biserică.

Prin bleu ciel, prin roşul permanent,⁷–albastrul, roşu şi verde sunt culorile fundamentale, prezente în anluminuri alături de aur şi argint, care nu sunt culori, ci metale (din punct de vedere heraldic).

Cuvinte moarte sau nicicând ucise, ⁸  – cuvintele moarte sunt evident arhaismele, cuvinte ieşite din uz. Există însă şi cuvinte aparţinând fondului principal de cuvinte care supravieţuiesc în timp, întrucât înţelesul lor nu se degradează, nu este supus timpului.

Triumfă peste verbele vestale,⁹  – adică verbele care ard, sau care sunt virgine (atributul vestalelor). Verbele păzesc focul discursului precum vestalele focul sacru.

Peste atâtea fraze compromise,¹⁰ –o frază poate fi compromisă, cuvintele niciodată.

Blancul, mai alb decât hermina, crinul,¹¹

Adulmecă mirosul de narcise. ¹² –blancul, albul care desparte cuvintele pentru a le face mai uşor înţelese, s-a ivit ca o necesitate practică.

E carte oare, nu-s cumva vitralii, ¹³    – vitraliile pot fi citite şi descifrate, fiind cărţi fără cuvinte, în imagini. La fel o carte poate fi asemănată vitraliilor permiţând luminii să ajungă până la noi şi precum vitraliile inducând ideea de sfinţenie, de respect manifestat prin tăcere.

Alte minuni, abia acum promise?¹⁴  – cartea fiind o lume, poate ofere infinite surprize şi plăceri, unele nebănuite.

Sunt pagini încifrate în mandale¹⁵ –dar cărţile ne apar uneori cum mesaje cifrate, cu înţelesuri greu de tradus, fiind asemenea mandalelor, adevărate labirinturi.

Şi alte labirinturi sinucise… ¹⁶ –devenit carte, labirintul se predă, scrisul fiind de fapt un fie al Ariadnei.