Nu mi-am  propus să cânt la clavecin,¹

Nici sorţii să îi fiu doar concubin.²

 

Întreaga viaţă-am fost un spadasin,³

Cu ilustru blazon, dar anonim.⁴

 

Cândva mă credeam un prinţ bizantin,⁵

Refugiat pe-acest ţărm levantin,⁶

 

Credeam într-un univers demn, creştin,⁷

Aveam pe piept un crin alb florentin.⁸

 

N-am fost nicicând trădător, cabotin. ⁹

Când templier, ¹⁰ când umil capucin,  ¹¹

 

Când filfizon,¹² ceva mai libertin:

De vină este mediul citadin.¹³

 

Purtam o capă largă, bleumarin,¹⁴

Peste-o tunică roşie carmin.¹⁵

 

 

Eram frumos, cu-n aer feminin,¹⁶

Şi tânăr – cum ne – apare – un androgin.¹⁷

 

Aveam faţă albă, de caolin,¹⁸

Şi luptam pentr-un amor clandestin.¹⁹

 

M-a ucis un anonim asasin,²⁰

Într-un amurg de rubin, opalin.²¹

 

Aud acum chemări de muezin,²²

Şi înţeleg că moartea-i doar suspin.²³

Lucian Strochi

 

GAZELUL CAVALERULUI UCIS DE UN ASASIN ANONIM  (25) 

 Nu mi-am  propus să cânt la clavecin,¹ – cavalerul dispreţuieşte viaţa de salon, preferând lupta.

Nici sorţii să îi fiu doar concubin.² – nu se împacă cu soarta aşa cum e ea, ci încearcă să o schimbe

Întreaga viaţă-am fost un spadasin,³ – adică un om al armelor, a luptei directe, a disputelor.

Cu ilustru blazon, dar anonim.⁴ –blazonul său e atât de vechi,încât a devenit anonim, nimeni nemaiştiind cui îi aparţin însemnele heraldice şi care e semnificaţia lor.

Cândva mă credeam un prinţ bizantin,⁵  – cavalerul crede că într-o altă viaţă a ajuns în Orient, fiind o personalitate a Bizanţului.

Refugiat pe-acest ţărm levantin,⁶ –adică pe ţărmul răsăritean al Mării Mediterane, necucerit încă de turci.

Credeam într-un univers demn, creştin,⁷ –ca orice cruciat şi creştin.

Aveam pe piept un crin alb florentin.⁸ – crinul florentin şi crinul francez sunt aproape identice, oricum greu de diferenţiat, mai ales ca element dinamic.

N-am fost nicicând trădător, cabotin. ⁹ –cavalerul se reclamă ca fiind un cavaler fără teamă şi reproş, adică un cavaler exemplar.

Când templier, ¹⁰ – templierii erau cruciaţi înarmaţi.

când umil capucin,  ¹¹ – capucinii erau călugări franciscani, printre altele propovăduind pacea, înţelegerea.

Când filfizon,¹² ceva mai libertin: – cavalerul îşi recunoaşte şi câteva păcate, oricum nu capitale.

De vină este mediul citadin.¹³ –oraşul, cetatea erau văzute încă din evul mediu ca fiind locuri ale pierzaniei

Purtam o capă largă, bleumarin,¹⁴ –îmbrăcămintea cavalerului, prin cromatică, poate aparţine oricui.

Peste-o tunică roşie carmin.¹⁵ –culorile nu sunt totuşi neobişnuite, ci frecvente în evul mediu.

Eram frumos, cu-n aer feminin,¹⁶ – prototipul este Tânărul cavaler, dintr-un tablou al lui Carpaccio.

Şi tânăr – cum ne – apare – un androgin.¹⁷ –androginii, efebii, tinerii din Vârsta de  aur, nu aveau o vârstă certă, ci păreau adolescenţi permanent.

Aveam faţă albă, de caolin,¹⁸ –albul este o culoare a virtuţii, întrucât arăta originea nobilă a cuiva, care nu e obligat să muncească în natură, să se expună în acest fel razelor solare.

Şi luptam pentr-un amor clandestin.¹⁹ –cavalerul îşi mărturiseşte abia acum păcatul iubirii nebinecuvântate de biserică şi oameni.

M-a ucis un anonim asasin,²⁰  – este ucis, fără să ştie cine l-a ucis, poate de o rudă sau chiar de un iubit al tinerei sale iubite.

Într-un amurg de rubin, opalin.²¹ – amurgul, am văzut deja, este o anticameră a morţii.

Aud acum chemări de muezin,²² – vers ambiguu, semnificând chiar despărţirea sa de credinţă sau faptul că e ucis pe un tărâm străin.

Şi înţeleg că moartea-i doar suspin.²³– moartea e prea rapidă, dar nedureroasă.