E plină lumea noastră de citate,¹

De legi, cu litere, alineate,²

 

De judecată cu celeritate, ³

De apostile şi certificate.⁴  

 

Eşti judecat de-o oarbă zeitate,⁵

Pentru delictul de ebrietate,⁶

 

Şi duci cu tine grelele stigmate,

Acele fapte aspru judecate. ⁷

 

Te plimbă, încătuşat, prin cetate

Şi hoarda urlă: „Vrem acum dreptate!”⁸

 

Să-i spui şoptit, plin de seninătate:

„Sunt vinovat, cum eşti şi tu, drag frate!”⁹

 

Eşti acuzat de furt,¹⁰ de vanitate,¹¹

De orice  viol şi vulgaritate,¹²

 

De-acele feroce asasinate,¹³

De-omor, de crimă cu atrocitate.¹⁴

 

Eşti cea din urmă dintre vertebrate,¹⁵

Din trei ducate, cinci voievodate. ¹⁶

 

În ţara guvernată de dictate,¹⁷

Eşti cetăţean, dar… doar pe jumătate.¹⁸

Lucian Strochi

Gazel despre ţara unde justiţia e liberă să facă ce vrea (28) 

 E plină lumea noastră de citate,¹  – dacă altădată se citeau opere,unele de sute de mii de versuri (îndeosebi epopeile), acum în secolul nostru grăbit nu avem timp decât de citate. Între altele păcătuiesc tocmai prin scoaterea din context. Aluzie şi la celebrele stenograme, reproduse de multe ori trunchiat, fragmentar.

De legi, cu litere, alineate,²  – legile nu mai sunt naturale şi cunoscute, ci trimit la un limbaj criptic, imposibil de înţeles de către nespecialişti.

De judecată cu celeritate, ³ – celeritate este un termen juridic tradus prin imediat, cu grăbire etc.

De apostile şi certificate.⁴  – trăim într-adevăr în galaxia Gutenberg, într-o lume în care hârtia e mai importantă decât fapta.

Eşti judecat de-o oarbă zeitate,⁵ – justiţia e reprezentată oarbă ţinând cu mâna dreaptă o balanţă cu talgerele egale, vrând să se sublinieze imparţialitatea ei. În realitate, justiţia e oarbă, nu vede adevăruri evidente.

Pentru delictul de ebrietate,⁶ – starea de ebrietate e, în majoritatea cazurilor, un delict minor

Şi duci cu tine grelele stigmate,

Acele fapte aspru judecate. ⁷ –o condamnare este foarte greu de graţiat, de uitat, reabilitarea nu se produce în mod real

Te plimbă, încătuşat, prin cetate 

Şi hoarda urlă: „Vrem acum dreptate!”⁸  – imaginea cu condamnatul purtat în cătuşe prin cetate este veche, din evul mediu.

Să-i spui şoptit, plin de seninătate: 

„Sunt vinovat, cum eşti şi tu, drag frate!”⁹ –o răbufnire scurtă a condamnatului, care se consideră nevinovat.

Eşti acuzat de furt,¹⁰  – acuzaţia de furt este foarte generală.

de vanitate,¹¹  – vanitatea e un păcat, dar e condamnat de religie, nu de o instanţă civilă sau penală.

De orice  viol şi vulgaritate,¹²  – de multe ori unui acuzat i se „pun în cârcă” multe din cazurile nerezolvate.

De-acele feroce asasinate,¹³ –sunt enumerate multe din faptele abominabile, dar nu întotdeauna autorul e cel adevărat.

De-omor, de crimă cu atrocitate.¹⁴ –acuzaţiile sunt foarte grave, din această cauză dovezile trebuie să fie solide, neinterpretabile.

Eşti cea din urmă dintre vertebrate,¹⁵–deţinutul nu are adesea nici statutul de animal.

Din trei ducate, cinci voievodate. ¹⁶ –există şi o celebritate negativă, mai ales pentru cei daţi în urmărire generală.

În ţara guvernată de dictate,¹⁷ –adevăratul vinovat poate fi cel din fruntea ţării, dictatorul, tiranul şi nu un individ mărunt ale cărui abateri sunt minore.

Eşti cetăţean, dar… doar pe jumătate.¹⁸ –permanent în alertă, cu un statut incert, un om simplu nu poate fi cu adevărat un cetăţean, un om liber în gândire şi în acţiune.