Nu e nicio spaimă, nicio nevroză,

Să treci printr-o metamorfoză.¹

 

Dar viaţa asta nu e mereu roză,

Să fii cu universul în osmoză,²

 

Într-o continuă apoteoză…

Există poezie, dar şi proză,³

 

Trăiri reale, dar şi multă poză,

Viaţă scurtă, dar şi metempsihoză.⁴

 

Trăim lucid, adesea sub narcoză,⁵

Până şi drumul are silicoză,⁶

 

Şi trandafirul are o scleroză,⁷

Petale-n albe plăci de celuloză,⁸

 

Muntele–ntreg e vânăt de cianoză,⁹

Iar văi vestite de tuberculoză.¹⁰

 

Copacii suferă de scolioză:¹¹

O, viaţa noastră nu-i o tuberoză…¹²

Lucian Strochi

Viaţa ca itinerariu psihiatric  (GAZEL) (16)  

 Nu e nicio spaimă, nicio nevroză,

Să treci printr-o metamorfoză.¹ – Itinerar psihiatric e titlul unei cărţi celebre semnate de profesorul Petru Brânzei. Metamorfoza, ca orice schimbare, poate produce un şoc puternic din cauza unei presupuse pierderi a identităţii. Un prinţ devine o broască – de exemplu. Nevroza  este o reacţie la „stresul psihosocial”. Datorită factorilor etiologici:biologici, sociale, psihogeni, nevrozele sunt bolile cu un spectru foarte larg de desfăşurare a dereglărilor sistemelor emotiv, vegetarian şi endocrin. După cum se va vedea, acest gazel e un joc, cu pretenţii „ştiinţifice”, rimele venind aproape toate din sfera medicală. D altfel sufixul „oză” marchează o degenerescenţă, foarte multe boli având un asemenea sufix. Gazelul este scris în monorimă pentru a permite, în primul rând, aglomerarea termenilor medicali.

Dar viaţa asta nu e mereu roză, 

Să fii cu universul în osmoză,² –osmoza reprezintă difuziunea unui solvent (de obicei apa, dar poate fi şi alcoolul) printr-o membrană semipermeabilă, cum ar fi celule viu. În sens larg, osmoza este un proces lent, aproape insesizabil, dar profund, de confundare a mediilor. (osmos vine din greceşte şi însemnă împingere, impulsie, pătrundere). Să fii cu universul în osmoză înseamnă a-l simţi prin toţi porii, a fi conştient că aparţii intim şi indestructibil acestui univers.

Într-o continuă apoteoză… prin apoteoză se înţelege o solemnitate, o ceremonie, o festivitate prin care un erou sau un rege (împărat) era zeificat. Prin lărgire de sens prin apoteoză se înţelege onorul extraordinar adus cuiva: preamărire, glorie, slăvire. Poate fi folosit şi cu sens ironic, atunci când glorificarea e nemeritată. Ironia poate fi folosită atât pentru cel glorificat, cât şi pentru cel care glorifică.

Există poezie, dar şi proză,³ –se pleacă de la concepţia antică potrivit căreia poezia este superioară prozei. Prin proză se înţelege şi banalul cenuşiul, obişnuitul.

Trăiri reale, dar şi multă poză,

Viaţă scurtă, dar şi metempsihoză.⁴ –viaţa oferă momente de autentică trăire, ore astrale, dar şi multă falsitate, festivism, decoruri şi ipostaze curioase şi chiar caraghioase. Metempsihoza se referă la transmigraţia sufletului, la reîncarnarea acestuia după moarte. Acu alte cuvinte doar trupul moare, sufletul rămâne veşnic. În acest fel viaţa noastră se prelungeşte enorm, tinzând spre infinit.

Trăim lucid, adesea sub narcoză,⁵– aparent un oximoron, întrucât narcoza presupune o beţie a adâncurilor, care apare, îndeosebi la scafandri dacă adâncimea la care coboară este mai mare de 30 de metri. Luciditatea se referă la reversibilitatea narcozei, la posibilitatea de a reveni la normal prin urcarea la suprafaţă (evident lentă). În narcoză elementul esenţial este oxidul de azot, dar contează şi lipsa oxigenului.

Până şi drumul are silicoză,⁶  – silicoza mai este numită şi boala prafului şi este o boală profesională pentru mineri sau pentru cei care lucrează permanent în praf, cimentiştii, pietrarii. Aici e vorba de o personificare. Prăfuit, drumul suferă şi el de această boală din cauza profului fin de siliciu (de unde şi numele bolii).

Şi trandafirul are o scleroză,⁷  – scleroza este o boală gravă, cunoscută sub diverse denumiri: scleroză multiplă, scleroză diseminată, scleroză în plăci sau encefalomielită diseminată. Am ales trandafirul pentru mai multe motive: trandafirul este cea mai perisabilă floare, (se fanează uşor), scleroza fiind şi o boală a timpului, cunoscând progresii; scleroza cuprinde, înglobează numele trandafirului (roza), prilej chiar de glume; boala nu cunoaşte nici un tratament, aşa cum un trandafir ofilit nu poate reveni la stadiul de floare sau de boboc.  În plus, ca imagine, petalele trandafirului pot semăna cu „plăcile”.

Petale-n albe plăci de celuloză,⁸ – celuloza, deşi contribuie la dezvoltarea şi chiar existenţa plantelor, nu are culoarea verde, ci albă.

Muntele–ntreg e vânăt de cianoză,⁹ –cianoza reprezintă tenta albăstrie a tegumentelor, gingiilor, unchilor, mucoaselor produsă de lipsa oxigenul în sânge. Există chiar o boală care se numeşte maladia albastră (sângele arterial se amestecă cu cel venos, din cauza unor malformaţii congenitale ale inimii.) Aici, o personificare, bazată şi pe un adevăr. Oxigenul fiind un gaz mai greu decât aerul, se găseşte într-o cantitate mai mică la munte. Atunci când alpiniştii atacă înălţimi mari, trebuie să poarte măşti cu oxigen.

Iar văi vestite de tuberculoză.¹⁰– în văi umezeala este mai mare, iar umezeala facilitează tuberculoza.

Copacii suferă de scolioză:¹¹ – scolioza este o boală a colanei vertebrale, o curbare laterală a ei. Copacii au forme dintre cele mai ciudate, imprevizibile, din cauza solului, vânturilor, iluminaţiei solare etc. Evident nu e vorba de brad sau de plop, cu trunchiuri drepte, ci de măslin de exemplu, cu ramuri şi tulpini contorsionate.

O, viaţa noastră nu-i o tuberoză…¹² –tuberoza sau chiparoasa este o plantă erbacee perenă, aparţinând genului polianthes (polianthes tuberosa). Are o tulpină bulbo-tupercul şi flori albe, mari, plăcut mirositoare. Esenţa sa e folosită, ca miros exotic, enigmatic pentru parfumuri celebre. Versul face şi o aluzie la faptul că buchetul miresei are ca o componentă de bază tuberoza.

Acest gazel este o meditaţie asupra raportului om-univers, dar meditaţia nu foloseşte termeni filozofici, ci unii aparţinând limbajului ştiinţific (medical). E un tur de forţă, dar şi o ironie implicită: nu poţi explica inexplicabilul, indiferent de ce limbaj foloseşti.