CORNEL PAIU: Un distins profesor spaniol, demn de un Oscar acordat lingvisticii, prin însuşi numele său, căci este un lingvist renumit, Óscar Lovureda Lamas afirma într-un interviu că „azi se analizează textul mai mult ca proces decât ca produs”. Sunteţi de aceeaşi părere?

LUCIAN STROCHI: Cererea e mai mare decât oferta. Întotdeauna s-a comentat mai mult textul ca proces. Despre Divina Commedia sau scris biblioteci întregi, în toate limbile pământului. Sau despre Shakespeare, Dostoievski, Cervantes, Eminescu, Goethe. Şi e firesc să fie aşa: o operă de geniu trebuie privită ca un poliedru, întrucât are mute feţe, suprafeţe şi subfeţe. Poate că în asta constă frumuseţea artei, în complexitatea, ambiguitatea, polivalenţa ei. Un simbol nu este o simplă cifră, nu are o singură valoare, accepţie. Întotdeauna există mai multe conotative decât denotative. Textul devine tot mai mult un pretext… Nemţii au un termen special Literaturwissenschaft (Ştiinţa literaturii) pentru a arăta că, plecându-se de la o operă, se poate elabora o construcţie independentă.