CORNEL PAIU: Că tot mi se duce gândul într-o orchestraţie afectivă către Ion Heliade-Rădulescu v-aş întreba în legătură cu acesta, care îi este locul în cultura română? Care este cea mai importantă contribuţie a sa? Poate spiritul său enciclopedic, remarcat plenar sau poate o formă avansată timpului său de interdisciplinaritate, termen care mai nou este des întâlnit, probabil cu întemeiată dreptate?

LUCIAN STROCHI: Ion Heliade Rădulescu apare într-o suită de mari personalităţi enciclopedice pe care le-a dat cultura română: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, G. Călinescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga. În plus el deschide nebănuite căi spre literatură, are curajul epopeii, scrie primul pastel reuşit din literatura noastră întemeind şi mitul Sburătorului, este un polemist de mare clasă, primul ziarist, traducător de clasă şi cel care a strigat pe câmpul de luptă al literelor celebra chemare: „Scrieţi băieţi, numai scrieţi!” Dacă mai adăugăm şi pe omul politic Heliade, şi pe academicianul  Heliade, cred că a făcut destul pentru a fi omul deplin al culturii române în prima jumătate a secolului al XIX –lea. Doar Asachi, dar ceva mai palid, Alecsandri şi Eminescu s-au mai risipit atât de generos pentru a învinge prin limba română destinul unui popor care devenea o naţiune.