Mă-nclin,  suspin¹ şi îţi spun: O, mare, cai am,²

Dever şi-averi, de veri, aferim, prin veri; ³

Livezi, cu ochii nu le vezi, le-aş da de ieri⁴

Pe toate, pe un vers sublim, de-Omar Khayyam.⁵

Lucian Strochi

OMAGIU (RUBAIAT) 2 

 Mă-nclin,  suspin¹ –acest rubaiat are o muzicalitate aparte, rime interioare, jocuri de cuvinte, omofone, dintre cele mai inedite, mai interesante.

şi îţi spun: O, mare, cai am,² –o mare, cai am care poate fi decodat în două feluri, prin invocaţie adresată mării sau unui conducător nenumit O, mare…(urmează titlul). Dar ca omofonie expresia seamănă cu numele poetului numit în ultimul vers, Omar Khayyam. Acest text este de fapt un elogiu adus de un învăţător, unul mare maestru, cum este poetul persan.

Dever şi-averi, de veri, aferim, prin veri; ³ –impresionant joc de cuvinte, de eufonii.

Livezi, cu ochii nu le vezi, le-aş da de ieri⁴ –aceeaşi observaţie

Pe toate, pe un vers sublim, de-Omar Khayyam.⁵   -ultimul vers conclusiv, conţine cheia între gului poem. Mai trebuie spus că rubaiatul, vine de la rub (patru, – în arabă indicându-se astfel numărul versurilor).