CORNEL PAIU: Tema tanatosului, la noi, în proza contemporană, cum a fost şi este abordată?

LUCIAN STROCHI: Moartea este una din temele majore ale literaturii, poate cea mai importantă, alături de cea a dragostei. Prin urmare, orice scriitor adevărat va vorbi, va scrie despre moarte. Să-l luăm pe Rebreanu. Moartea e prezentă în Ion, în Pădurea spânzuraţilor, În Răscoala, în Catastrofa. Aproape nu există scriere a sa unde să nu fie vorba şi despre moarte. Sau Dumitru Radu Popescu. Sau Marin Preda. Moartea poate fi reală, simbolică, imaginară, metaforică, individuală, colectivă.  Moartea lui Ipu poate fi o scriere antologică. Poate muri un timp, o clasă socială, o ţară, un sistem, o mentalitate. Ce pagini despre moarte are Eugen Barbu. Sau Ion Lăncrănjan. Sau Nicolae Breban. Uite o temă interesantă pentru critică: Moartea în literatură. Cât de divers, de patetic, pe profund se moare în scrierile lui Mircea Eliade sau cele ale lui Vasile Voiculescu.