Ca un obuz¹ am intrat, şuierând, în lume.²

Mama luase foc ca o gură de tun.³

Strigătul meu nu avea încă nume,⁴

Dar alături de mine-a tresărit un alun.⁵

Lucian Strochi

CERTIFICAT DE NAŞTERE  (CATREN) 7 

 Ca un obuz¹ – din nou despre naştere. De astă dată naşterea pare brutală, ca o pateu a unui război. Copilul devine obuz…

am intrat, şuierând, în lume.²  – scâncetul lui e un şuier.

Mama luase foc ca o gură de tun.³ – versurile par brutale, maiakovskiene.

Strigătul meu nu avea încă nume,⁴ –se revine acum la obişnuit, chiar la tandru, obţinut prin contrast, dar şi printr-o înţelegere superioară a unui act unic, astral care este naşterea.

Dar alături de mine-a tresărit un alun.⁵ – morala acestui vers este simplă: nu suntem singuri un univers. Există o unitate a lumii vii, o simpatie între diversele forme ale naturii, o pasiune şi o compasiune reciprocă.